Ce este genealogia?

In incercarea de a stabili directia procesului de dezvoltare personala pe care fiecare dintre noi il pacurgem, avem tendinta de a cauta raspunsuri in trecutul nostru. Despre importanta cunoasterii radacinilor noastre si analizarea propriului arbore genealogic, ne vorbeste in interviul de mai jos, Dl Filip Iorga, lector la Fundatia Calea Victoriei.

1. In ce masura trecutul familiei noastre ne poate influenta prezentul si viitorul?

Cred ca unul dintre elementele care ne defineste, ca oameni, este memoria. Nu suntem, sau nu ar trebui sa fim, efemeride, musculite bete de otet, care zboara o clipa în lumina lampii, dupa care dispar pentru totdeauna, nelasand dupa ele vreo urma. Omul are vocatia memoriei si a transmiterii.

Ce e civilizatia altceva decat acumulare constienta de valori? Ce e genealogia fiecaruia dintre noi altceva decat un tezaur de memorie? Ca indivizi, nu aparem din neant, ci suntem, fiecare dintre noi, rezultatul a nenumarate “izvoare” de filiatie. Avem ochii bunicului patern, tinuta bunicului matern, temperamentul unui strabunic, vocea altuia.

Sigur, aici e vorba de genetica, ale carei legi ne influenteaza chiar fara sa fim constienti de asta si fara sa ne putem sustrage. Dar mai sunt si traditiile de familie, influenta pe care o putem primi in mod constient, educatia, valorile, modelele.

Felul in care vedem lumea, credintele, gusturile sunt de cele mai multe ori formate in primii ani de viata, in “cei sapte ani de-acasa”, cand ne aflam sub influenta familiei. Mai tarziu, chiar alegerea unei cariere sau felul in care ne construim propria familie pot avea legatura cu trecutul, cu stramosii. Exista, in trecutul nostru, “dinastii” de ofiteri, de preoti, de medici, chiar de politicieni. Simtim cu totii astazi, mai ales in politica, lipsa unor familii cu traditie. Din pacate, multe dintre aceste “dinastii” ale profesiei si vocatiei au fost distruse in timpul regimului comunist. Dar unele dintre ele au supravietuit, si sa speram ca viitorul ne va aduce altele.

Daca stii ca bunicul si tatal tau au facut bine o meserie, se prea poate ca si tu sa vrei (si sa poti) sa ti-o faci bine. Nu cred ca e chiar intamplator faptul ca in familia Bach, pe langa genialul Johann Sebastian, au mai existat alte câteva zeci de compozitori.

2. Care sunt elementele pe care ar trebui sa le cunoastem despre familia noastra, pentru a reusi sa ne analizam arborele genealogic?

Cred ca nu trebuie pornit de la ideea “vreau sa-mi desenez arborele genealogic”, ci de la dorinta de a afla cat mai multe despre propria familie. Raportarea la “arbore” poate parea prea abstracta şi poate speria: “Ce arbore sa-mi fac, daca eu abia imi cunosc bunicii?” Iar aceasta situatie este regula in România. Diversi factori istorici si, cel mai recent, comunismul au facut sa fim o tara cu memorie genealogica foarte scurta. Nu m-as hazarda sa ofer procente, dar cred ca mai mult de 80% dintre romani nu îsi cunosc stramosii mai departe de generatia bunicilor.

De prea multe ori, nici macar numele de fată al bunicii nu ramane in memoria familiei. Teribil de putin. Si atunci, pana sa ajungem la cercetari sofisticate si la un “arbore” genealogic propriu-zis, cred ca este esential pentru fiecare om, pentru fiecare familie sa afle cat mai multe de la membrii mai în varsta ai familiei. E atat de simplu, atat de la indemana si totusi atat de putini dintre noi o facem. Vorbeste cu parintii tai, intreaba-i despre fratii si verii lor, intreab-o pe mama ta care i-a fost numele de fata.

Dacă ai bunici in viata, intreaba-i despre parintii si bunicii lor, despre fratii si verii lor, despre casa in care au crescut, despre viata pe care au avut-o. E un tezaur de amintiri care s-ar putea sa te intereseze candva, pe care s-ar putea sa vrei sa il transmiti copiilor tai, dar pe care, intr-o zi, nu vei mai avea de unde sa-l afli. Asigurarea transmiterii e intotdeauna o cursa contra cronometru. Nu arbori genealogici abstracti trebuie sa visam, ci trebuie sa cautam povestile oamenilor din familia noastra la care tinem si ale caror amintiri vrem sa le avem mereu cu noi.

Asadar, pentru a incepe sa ne descoperim genealogia, nu trebuie sa avem decat dorinta de a afla si putina rabdare.

3. Ne poate ajuta analizarea arborelui genealogic sa punem capat unor probleme cu care familiile noastre s-au confruntat de-a lungul mai multor generatii?

Exista o subramura a psihologiei care se numeste “psihogenealogie” si care incearca sa gasească rezolvari problemelor de ordin psihic prin descoperirea traumelor familiale, prin cercetarea “secretelor de familie”. Cunoasterea biografiilor stramoşilor, a casatoriilor si a inrudirilor poate fi de mare utilitate pentru întelegerea caracteristicilor familiei de azi, a felului de sociabilitate pe care il practica, a traditiilor etc.

Va dau un exemplu din familia bunicii mele materne. Tatal ei, deci străbunicul meu, avusese un frate mai mic despre care in familia bunicii mele nu se vorbea prea bine: mama celor doi frati, deci stra-strabunica mea, l-ar fi favorizat întotdeauna pe fratele mai mic, i-ar fi lasat toată averea, iar pe strabunicul meu l-ar fi persecutat. Sigur ca e adevărată preferinta batranei pentru fiul mai mic. Aveam sa aflu insă ceva mai tarziu un detaliu care mi-a schimbat putin perspectiva: sotia strabunicului meu fusese mai intai logodnica fratelui mai mic, dar il preferase in cele din urmă pe strabunicul. Conflictul de familie de acolo pornise si nu se stinsese nici după doua generatii, chiar dacă nu toti membrii familiei ii mai cunosteau originea. Sigur ca deslusirea unor astfel de dileme e pasionanta si poate sa rezolve vechi conflicte de familie.

O alta memorie foarte utila in prevenirea unor probleme dureros de concrete este cea a bolilor care au existat în familie. Cunoasterea afectiunilor care i-au chinuit pe stramosi ne poate oferi o perspectiva care sa ne ajute sa prevenim anumite boli. Se stie ca multe maladii se transmit genetic, asa ca e foarte bine sa stim daca strabunicul a avut diabet, sau daca exista, pe parcursul mai multor generatii, o istorie de boli cardiace.

4. Cat de departe poate ,,sapa” in trecutul sau o persoana, prin prisma arborelui genealogic, daca are la dispozitie informatii pana la strabunicii sai?

Repet, in Romania strabunicii sunt, din pacate, niste stramosi deja foarte vechi. Ar merita realizat candva un sondaj serios, pentru a avea o imagine asupra gradului de cunoastere a stramosilor, la nivel national. Probabil ca vom fi destul de multi cei care ne cunoastem toti cei 4 bunici. Vom fi insă mai putini care sa stim numele de fete ale celor două bunici. Si mai putini vom fi cei care ne cunoastem toti cei 8 strabunici. Si asa mai departe.

Dincolo de generatia strabunicilor, memoria genealogica este extrem de firava. In general, familiile cu tinere de minte sunt cele boieresti, mari burgheze, mosnenesti si razesesti sau reprezentante ale altor tipuri de elite (dinastii de preoti etc.). Asta nu trebuie insa sa descurajeze pe nimeni. Sunt mai multe tipuri de “sapaturi” genealogice pe care le putem intreprinde: putem sa mergem doar pe linia paterna, pentru a afla cat de vechi e numele de familie pe care il purtam; putem intocmi o lista a tuturor stramosilor nostri directi, atat pe linie paterna cat si pe linie materna; putem desena genealogii in care sa ii includem si pe fratii bunicilor, pe ai strabunicilor si pe copiii si nepotii acestora, veri cu noi in diferite grade.

Adancimea “sapaturilor” depinde, de la caz la caz. Sigur ca sanse mai mari de a ajunge foarte departe au urmasii familiilor cu memorie genealogică mai lunga, din categoriile mentionate mai sus. Pe urma, depindem de masura in care s-au pastrat actele de stare civilă si condicile de nasteri si decese de la biserici, care se afla in prezent la Arhiva Natională sau la arhivele judetene: unele judete au documente mai vechi, altele doar pana la inceputul secolului al XIX-lea.

Totusi, mergand din document in document si avand grija la transformarile numelor de familie, romanii isi pot in general gasi stramosii pana la inceputul secolului al XIX-lea. Dincolo de asta, se complica lucrurile, dar pot exista descoperiri pasionante. Mai bine stau germanii, maghiarii si romanii din Transilvania, unde arhivele au fost mult mai bine tinute. Va dau un exemplu: o familie de mici nobili sasi din Fagaras si Codlea, care au practicat insa meserii dintre cele mai modeste (cizmari, croitori) isi poate urmari fara greutate genealogia timp de 11 generatii, lucru care in Moldova si Tara Romaneasca poate fi intalnit doar la familiile din cea mai veche si mare boierime. Aici, o genealogie cu 7 sau 8 generatii e deja lucru rar.

5. Care ar fi limitele factorului genetic in ceea ce priveste transmiterea anumitor emotii / obiceiuri?

E adevarat ca purtam in noi zestrea genetica a stramosilor. Pe de alta parte insa, din fericire, nu putem da vina pe genetica pentru toate lucrurile, fie ele bune sau rele. Educatia joaca un rol esential, la fel ca traseul nostru biografic, alegerile noastre, Providenta.

Genealogia nu trebuie confundata cu genetica. Sigur ca cele două se intalnesc uneori, dar esenta lor e diferita. Genetica se ocupa de zestrea biologica, în timp ce genealogia, fara sa ignore biologicul, se preocupa in primul rand de zestrea memoriala a unei familii. Patrimoniul simbolic, valorile, traditiile, povestile de viata si invatamintele pe care le mostenim de la stramosi sunt cel putin la fel de importante ca zestrea biologica.

6. Care considerati ca este cel mai mare avantaj al analizarii arborelui genealogic?

In primul rand, afli mai bine cine esti si intelegi ca stramosii traiesc prin tine, atata timp cat iti amintesti de ei. Observi cu mirare cum, treptat, grade de rudenie abstracte sau nume pe care le auzeai prin casa fara sa insemne ceva pentru tine îti devin familiare. E o metoda de a anula distantele in timp, chiar de a aseza moartea intre paranteze. Pentru ca, gratie cunoasterii trecutului familiei, poti recupera amintirea vie a unor oameni. Unii dintre ei îti vor fi mai simpatici, pe altii ii vei frecventa mai putin. Trecutul tau nu va mai fi intunecat, rece si impersonal, ci se va popula cu figuri si cu povesti.
Cunoasterea trecutului propriei familii inseamna un plus de identitate, care naste un plus de demnitate. Inseamna sa stii cine esti si sa iti construiesti viata stiind ca ai radacini. Asta iti da stabilitate si forta. Salvandu-ti de la uitare stramosii capeti aliati de nadejde in viata de zi cu zi, pentru ca ei te vor sustine mereu, prin exemplul lor.

Amnezia nu produce decat nepasare si complexe. In schimb, cu cat mai multe familii isi vor cunoaste trecutul, cu atat vom avea sanse mai mari sa ne recuperam spiritul de comunitate si demnitatea nationala. Atunci cand stii ca reprezinti un sir de generatii care au construit ceva, care s-au jertfit in razboaie, care au condus sau care au lucrat pamantul tarii, nu iti mai da mana sa nu-ti pese de felul in care te porti, de felul in care arata locul in care traiesti, de calitatea muncii tale, de felul in care esti privit in strainatate.

De asemenea, genealogia poate oferi si mari deschideri catre alte spatii. Descoperindu-ti stramosii vei scapa de orice urma de xenofobie. Foarte multi dintre noi avem stramosi sau rude care nu sunt “romani verzi”, ceea ce nu poate decat sa ne deschida mintile si sufletele catre Celalalt. Inca inainte sa apara Uniunea Europeana, a existat o… uniune europeana a familiilor, gratie acelor familii care aveau ramuri si rude din Anglia si pana in Rusia.

Ar mai fi multe alte motive pentru care e bine sa ne cunoastem stramosii. As mai adauga doar unul ceva mai prozaic, dar deosebit de placut. Descoperirea stramosilor si a rudelor prin alianta poate deveni un hobby la fel de pasionant ca oricare altul, dar poate ceva mai nutritor pentru minte si suflet. Te poate face sa citesti, sa cunosti oameni interesanti, sa comunici, sa calatoresti si sa cresti sufleteste odata cu ramurile arborelui tau. E o aventura care are toate sansele sa te amuze si sa te emotioneze. E o experienta vasta si expresiva, ca viata insasi.

Pentru ca genealogia adevarata nu se ocupa doar de nume si de date, doar de documente prafuite si de calcule sofisticate ale gradelor de inrudire. Acestea sunt doar instrumente. Dupa mine, scopul final al genealogiei este acela de a salva de la uitare vieti trecute si destine ale familiilor si de a transforma aceste povesti si destine in “combustibil” identitar pentru viata noastra de zi cu zi si pentru generatiile care vor urma.

7. Dar cel mai mare dezavantaj?

Nu prea gasesc. Sunt, desigur, subiectiv. Se prea poate ca farmecul acestei experiente sa te sustraga cu totul agitatiei zilnice, se poate sa devina o mica manie. Dar nu cred ca e cea mai periculoasa dintre manii. Uneori, oamenii din trecut s-ar putea să ti se para mai interesanti, mai demni de respect si mai consistenti decat multi dintre contemporani. Dar vei invata, cu timpul, ca lectiile oferite de stramosi sunt valoroase numai daca reusesti sa le pui la lucru in propria viata, in lupta de zi cu zi cu uitarea si cu lipsa de valori autentice.

Alt dezavantaj? Riscul de a cadea în snobism. Se prea poate ca in cautarile genealogice sa ai sansa unor descoperiri fabuloase, dar nu trebuie sa uiţi niciodata ca personajele interesante sau ilustre cu care te inrudesti nu-ti dau dreptul sa devii antipatic. Bunele inrudiri nu-ti aduc privilegii, ci doar raspunderi. Cu cat e genealogia ta mai interesanta, cu atat trebuie sa devii mai responsabil si mai exigent cu tine insuti.