Cand gandirea ne ocupa tot timpul…

cand gandirea ne ocupa tot timpul

In aparenta concepte opuse, gandirea si actiunea sunt interconectate in experientele noastre.

Cu toate acestea, in momentul in care gandirea ne acapareaza trairile, este posibil ca intr-un mod mai mult sau mai putin constient sa refuzam actiunea.

Pentru a exemplifica acest lucru, va impartasim un fragment din “Cartea despre nimic” a lui Osho, pe care o puteti gasi la Editura Mix:

“Am auzit de un filosof evreu. Era un taran simplu, dar foarte filozofic. Numele lui era Yossel. Se gandea la tot si la toate, asa cum procedeaza toti filozofii. Ii era foarte greu sa faca vreodata ceva, caci gandirea ii ocupa tot timpul, si cand in sfarsit se simtea pregatit sa treaca la fapte, oportunitatea era de mult trecuta.

Odata, s-a dus la piata intr-un sat din vecinatate pentru a-si vinde graul. La plecare, i-a spus sotiei:

-De indata ce am sa reusesc sa vand graul, iti voi trimite o telegrama.

Si-a vandut graul cu un pret foarte bun, dupa care a scris telegrama, s-a dus la oficiul postal, a completat formularul…A inceput apoi sa se gandeasca.

Telegrama suna astfel: “Vandut graul cu profit. Vin maine. Te iubesc si te sarut, Yossel”.

El a inceput sa se gandeasca:

“Sotia mea va crede ca am innebunit. Ce rost are sa-i scriu ca am vandut graul cu profit? Doar nu era sa-l vand in pierdere!?” Drept care, a taiat expresia “cu profit”.

A devenit insa si mai preocupat, caci daca a putut avea o asemenea scapare, inseamna ca ar fi putut exista si alte greseli in text. De aceea, a inceput sa analizeze fiecare cuvant.

Yossel a continuat sa se gandeasca:

“Ce rost are sa-i spun sotiei mele ca vin maine? Doar nu o sa ma intorc luna viitoare!? Sau anul viitor!? Sotia mea stie foarte bine ca o sa ma intorc acasa de indata ce voi vinde graul.”

Asa ca a taiat si cuvintele “Vin maine”.

Dar mintea lui Yossel nu s-a oprit aici. El a continuat sa se gandeasca:

“De fapt, sotia mea stie foarte bine ca am venit sa vand graul. Ce rost are in acest caz sa-i mai spun ca l-am vandut?”

Asa ca a taiat si cuvintele “Vandut graul”.

A inceput apoi sa rada:

“Doar ii scriu neveste-mi! Ce rost are sa-i mai scriu <<Te iubesc si te sarut>>? Doar nu ii scriu unei straine!? Si in fond, nu este ziua ei, si nici Yom Kippur…”

Asa ca a taiat si aceste cuvinte.

Tot ce a mai ramas pe telegrama era propriul sau nume: Yossel. Drept urmare, acesta si-a spus in sinea lui:

“Yossel, ai innebunit? Cu siguranta, sotia ta iti cunoaste foarte bine numele”.

In consecinta, a rupt telegrama, fericit ca a economisit bani si si-a pastrat neatins prestigiul de intelectual.”

Cu siguranta in fiecare dintre noi se ascunde un Yossel mai mic sau mai mare.

Un Yossel caruia gandirea ii blocheaza nu numai actiunea, ci toate simturile. Un Yossel care rateaza experientele de dezvoltare personala din calea sa deoarece le trece cu atentie prin filtrul ratiunii. Un Yossel care a uitat sa-si asculte glasul intuitiei.

Este posibil ca in anumite momente gandirea sa fie cel mai la indemana mecanism de aparare pe care il putem folosi.

In loc sa ne permitem sa ne manifestam libertatea exprimarii care ne-a fost data, ne spunem: “Dar daca gresesc?” , “Nu cumva este o prostie ceea ce incerc sa fac?” sau “Nu are rost sa fac asta, oricum nimanui nu-i va pasa!”

Astfel, gandirea exagerata ne determina sa refuzam o serie de experiente care ne-ar putea aduce mai multe oportunitati decat ne imaginam.

Cand gandirea ne ocupa tot timpul, nu mai e loc de actiune.

Nu mai e loc nici macar de contemplare. Si nici macar de traire.

Pentru oricare dintre experientele mai sus amintite, este necesara o limpezime a mintii care nu are nicio legatura cu procesul gandirii.

Dar daca gandirea noastra este incalcita, aglomerata si chinuitoare, cu siguranta vom simti ca am trecut prin viata fara a o trai.

Si oare ce poate fi mai dureros decat o viata netraita, dar dorita cu atata ardoare?