Ma tot uit la tastatura calculatorului, pe ea se afla un sir de litere care puse intr-o anumita logica formeaza cuvinte. Cam despre asta sa fie vorba si-n viata? Despre logica? Despre a gandi? Sau despre jocurile de gandire ale mintii noastre? Despre cum gandim sau nu gandim?
Si daca da, cum putem fii siguri ca aceasta logica este normala, adevarata? Doar pentru faptul ca asa consideram noi? Pentru faptul ca am fost invatati ca un lucru este ok pentru ca asa sta scris in carti sau ni se preda la scoala?
Sa fie oare logica un alt sinonim pentru adevar sau pur si simplu o piesa din imensul puzzle numit om?
Nu stiu daca v-ati dat seama dar aproape in fiecare zi noi rationam dupa criteriile altora si mai putin dupa ale noastre.
Exista o vesnica teama de esec, prin urmare, gandim si iar gandim, cantarim, asteptam , ne putem intrebari si fix cu ele ramanem. Si ajungem intr-o zi sa afirmam ca ne-a trecut viata.
Imi place sa cred ca exista o cale de mijloc care le imbina pe toate in asa fel incat sa ne puna intr-un echilibru.
Si fie ca vrem sau nu sa recunoastem cu cat ne indarjim si mai mult sa negam anumite lucruri tocmai ele se vor intoarce in mod repetat catre noi pana cand le vom accepta.
Pana cand va veni insa acel moment, viata asta nu-i alcatuita doar din „eu gandesc”, din a gandi sau a nu gandi ci si din „eu cred”, „eu simt”, „eu traiesc acum si aici”. Drumul este lung si greu, dar niciodata imposibil.
Trebuie oare sa primim dovezi palpabile, fapte pentru a ne „diagnostica” starile? De la o zi la alta ne indepartam din ce in ce mai mult de propria persoana, ne dezbracam de ea si o atarnam pe cuierul din hol. Stam fixati in idei, in cotidianul societatii in detrimentul vietii noastre.
Vedeti voi, viata asta nu-i o roata faurita din metal dur, nicidecum, este firava si curgatoare precum picaturile de ploaie. Si cu cat o negam, cu atat ne va intrista si mai mult.
Nu cred ca putem trai doar gandind, analizand, explicand fiecare gest, cuvant, sentiment din simplu fapt ca in noi sta viu si un suflet nu doar o minte.
Si echilibrul dintre ele nu se gaseste in niciun tratat de psihologie ci in interiorul nostru.
Inchei cu un citat din Lucian Blaga, care spune asa: „Logica sufera de un mare viciu logic: ea crede ca insasi realitatea e de natura logica. Daca intalneste ceva ce nu se poate intelege in chip logic, ea va sustine ca acest ceva nu exista, ci e numai aparenta…”
Mari – utilizator aimee.ro