Dezvoltare personala

Despre viata si flexibilitatea ei

despre-viata-si-flexibilitatea-ei

despre viata si flexibilitatea ei

Astazi vom vorbi din nou despre viata.

Este subiectul preferat al oamenilor si al pasarilor. Daca cei dintai ar invata deseori sa zboare, poate ca nu si-ar mai pune atatea intrebari si ar reusi sa priveasca din inaltul cerului situatiile cu care se confrunta.

Exista momente in care, in ciuda centurilor de siguranta foarte bine stranse, in ciuda armurii care ne ofera iluzia fortei, in ciuda celor mai eficiente masuri de protectie in fata tristetii, furiei, ignorantei sau durerii, tot ce putem afirma despre viata este faptul ca nu o putem controla. Ca pare sa ne scape printre degete si nu putem fi decat martorii ei tacuti si uimiti in aceeasi masura…

Mai putem afirma despre viata ca se autodefineste prin flexibilitate.

Daca acest element nu ar exista, s-ar pierde din taina si din semnificatie. Cumva, viata ne obliga sa fim flexibili pentru a fi la unison cu noi insine. Iar in momentul in care opunem rezistenta flexibilitatii ei, ne opunem insusi drumului nostru de dezvoltare personala.

In ultima vreme, m-am tot intrebat ce inseamna sa fii pe calea ta, ce inseamna sa stii cu adevarat ca drumul pe care il urmezi acum este ceea ce ti se potriveste si ceea ce te ajuta in propria evolutie. Insa la fel de repede am primit raspunsul ca in momentul in care ceva pare sa se dezechilibreze, apare imediat un element care sa te readuca acolo unde ar trebui sa fii. Fie ca apare prin strigatul disperat al persoanei iubite, fie ca apare sub forme de nedefinit care au cele mai abstracte intelesuri, fie ca apare ca mangaierea soarelui care isi cere drepturile de a ne incalzi chipurile si sufletele, semnul acela pe care il asteptam isi face aparitia mai devreme sau mai tarziu.

Desigur, in anumite momente, acel semn este atat de intunecat incat ne intrebam cand si daca lumina are de gand sa se intrezareasca. Se pare ca in astfel de cazuri, rabdarea este elementul cel mai semnificativ, iar daca il neglijam, ne vom intoarce de unde am plecat, predandu-ne constant stafeta, dar ramanand pe loc in acelasi timp.

Si mai putem spune despre viata ca gaseste de fiecare data momente atat de subtile prin care sa ne surprinda incat avem tendinta de a uita ca ne apartine.

Desigur, acest lucru nu inseamna ca nu ar trebui sa luptam pentru visurile noastre, sa ne zbatem atunci cand este cazul, sa cautam mai departe decat ceea ce ni se arata sau ofera, ci ca pur si simplu viata noastra pare sa nu fie a noastra. Noi o putem observa cu scopul si dorinta de a-i gasi o semnificatie.

Sa ne intoarcem deci la pasarile care nu iau lectii de zbor pentru a-si intinde aripile. Asemenea lor, poate ca nici noi nu ar trebui sa luam lectii de trait pentru a simti esentialul despre viata. Poate ca ar trebui sa ne lasam in voia ei pentru a o simti cum curge…

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *