Dependenta de parinti – incotro?

Publicat: 6 martie 2013
Comentarii: 8 Răspunsuri

dependenta-de-parinti-incotro

dependenta de parinti incotro

Dependenta de parinti apare adesea sub o forma atat de ascunsa incat cu greu ne dam seama ca suntem prinsi intr-o capcana. Poate lua forma unei false iubiri, a unei griji exagerate, a atasamentului sau a unei zone deconfort numita afectiune.

Se intampla ca in procesul de dezvoltare personala parcurs sa observam ca indiferent unde ne va purta vantul vietii, sursa problemelor, dar si a aspiratiilor noastre revine undeva in sanul familiei, gata sa fie din nou dezgropata pentru a fi scoasa la suprafata.

Deseori stim ca familia este locul care ne va oferi un raspuns, care ne va proteja si care ne va ingriji ranile atunci cand va fi nevoie. O mama ar face asta pentru copilul sau, iar un tata ar crea scuturi de protectie in jurul acestuia doar pentru  a avea grija de el.

Rolul de parinte se indeplineste astfel in mod inconstient, iar parintii uita adesea sa se intrebe daca nu cumva problemele noastre sunt doar ale noastre si ar fi mai bine pentru noi ca ei sa nu se implice. Deoarece vor sa stie ca proprii copii sunt bine, sunt dispusi sa treaca peste liberul arbitru al acestora, refuzandu-le oportunitatea de a-si invata propriile lectii.

Si uneori e confortabil sa-i lasam pe ei sa aleaga pentru noi.

E comod sa ne faca ei cumparaturile sau sa ne trimita mancare si nu ne deranjeaza nici daca mai primim bani din cand in cand de la ei…Insa ce se intampla in momentul in care noi dorim sa actionam iar ei intervin deoarece le-am dat voie sa ne patrunda prea mult viata?

Ce se intampla atunci cand ne simtim blocati in propria independenta, in momentul in care a venit timpul pentru noi sa zburam spre dorintele noastre?

Sunt cazuri in care parintii aleg facultatea copilului sau partenerul de viata pe care acesta il va avea. Sunt cazuri in care parintele isi obliga copilul sa aleaga intre el si sotul sau sotia sa.

Sunt cazuri in care boala unui parinte este cel mai la indemana pretext pentru ca acel copil sa-si uite existenta si sa se lege de el in speranta de a-l ajuta. Toate aceste exemple nu sunt decat expresia unei dependente nefavorabile, nefructuoase poate chiar distructive.

Iar apoi apare calvarul. Apar reprosurile ambelor parti, ale copilului care isi doreste sa iasa din sanul familiei pentru a descoperi ce ii poate oferi lumea din afara si ale parintelui care isi etaleaza sacrificiile pe care le-a facut pentru indeplinirea dorintelor celui dintai.

Cu siguranta este dificil sa ne privim parintele in ochi si sa-i spunem cele mai crude cuvinte celui pe care il mangaiam candva. Poate ca suferinta lui, amestecata cu suferinta noastra, ne poate determina sa nu mai realizam care sunt propriile ganduri si cum ar fi indicat sa actionam in aceasta situatie…si pentru ca, uneori, ceea ce ar fi favorabil pentru noi s-ar dovedi daunator lor si invers.

Acest sir al compromisurilor nu devine decat un amalgam de regrete si frustrari, iar zambetele membrilor familiei din albumele de fotografii devin atat de sterse si dureroase incat sunt cu usurinta uitate…

Mi-e greu sa cred ca nu exista nicio solutie. Mi-e greu sa cred ca legaturile atat de frumoase care existau candva intre noi devin otravitoare. Poate ca nu avem niciun drept sa le cerem mai mult decat ne pot oferi doar pentru ca sunt parintii nostri, la fel cum nici ei nu au niciun drept sa ne spuna sa ramanem continuu intepeniti, doar pentru a fi alaturi de ei.

Oare putem scapa de aceasta dependenta? Sau mai mult, oare in momentul in care vom fi convinsi ca ne-am eliberat de ea, vom ajunge sa ne raportam la fel la copiii nostri,si sa repetam aceleasi greseli ale parintilor?

Am fost invatati ca vom avea o viata mai buna si fericita daca ne onoram parintii. Inainte de a face acest lucru, mai intai de toate trebuie sa ne recunoastem propriile sentimente si sa ne eliberam de resentimente. Poate ca acesta este cel mai inteligent lucru pe care il putem face din punct de vedere emotional pentru a reusi sa pastram o relatie sanatoasa atat cu ei, cat si cu noi insine.

Voi ce parere aveti?

  • Aboneaza-te la newsletter pentru a primi un webinar gratuit

  • Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.

    Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *