Dezvoltare personala

De la cine asteptam confirmari pentru alegerile noastre?

 

de-la-cine-asteptam-confirmari-pentru-alegerile-noastre
de la cine asteptam confirmari pentru alegerile noastre

Noi, oamenii, avem nevoie de confirmari.

Ne agatam atat de intens de acestea incat nu facem decat sa parasim un cerc vicios pentru a patrunde intr-altul.

Si tot noi, oamenii, suntem dependenti de confirmari.

Desi traim o experienta care ne face placere, aceasta este mult mai savuroasa atunci cand este gustata si de catre cei din jurul nostru.

Cu toate ca avem nevoie de confirmari, fie ele rationale sau emotionale, stim cu totii ca, in final, nu ne ramane decat sa fim noi insine.

In momentul in care cortina cade, iar aplauzele au incetat, ne putem intreba pentru cine am jucat cel mai spectaculos rol. A fost pentru a-i impresiona pe ceilalti? A fost pentru a atrage atentia unei persoane pe care o admiram? A fost pentru a ne demonstra ca ne putem privi si cu alti ochi? Orice raspuns am da, stim ca rareori interpretam un anumit rol pentru noi insine.

Poate ca ar trebui sa ne intrebam de ce tanjim atat de mult dupa aprobarea celorlalti.

Ce au in plus toate acele confirmari care vin din exteriorul nostru incat ne determina sa credem ca propriile credinte nu sunt de ajuns? De ce asteptam ca parintii sa fie de acord cu facultatea pe care dorim sa o urmam, prietena cea mai buna sa aprobe decizia noastra de a ne vopsi parul, iar necunoscutii sa fie entuziasmati atunci cand vorbim despre pasiunile noastre? Convingerea mea este ca toate acele confirmari care vin din exteriorul nostru nu ne vor determina sa ne iubim mai mult. Poate ca ne vor ajuta sa ne zambim mai des in oglinda, sa ridicam glasul atunci cand ne exprimam parerea, sa mergem mai hotarati pana la urmatoarea intersectie cu viata. Insa in momentul in care vom descoperi ca aprobarile din exterior nu ne vor umple golul sufletesc, vom pastra doar gustul dulce-amarui al experientelor noastre. Imi amintesc ca in adolescenta nu mi-am pus niciodata intrebarea daca sunt frumoasa pana in momentul in care un necunoscut mi-a spus, in treacat, acest lucru. Insa in ciuda faptului ca vorbele lui s-au pierdut o data cu adierea vantului, ele au reprezentat inceputul unui lung proces de autoanaliza specifica acelei varste. Acest lucru este poate unul dintre cele mai minore exemple care demonstreaza vulnerabilitatea noastra in fata celorlalti. Pe de alta parte, un rol la fel de important in acest context il are stima de sine. In cazul in care aceasta ar fi conturata intr-un mod constructiv, oare am depinde atat de mult de aprobarea celorlati? Oare ne-am simti la fel de fragili atunci cand cei din jur si-ar exprima dezacordul? Dar poate ca cel mai firesc element in aceasta traiectorie este faptul ca de fiecare data suntem intorsi spre noi.

Fiecare dintre confirmarile de care avem nevoie ne indeamna sa reflectam la modalitatea in care ne percepem pe noi insine. Ceea ce nu este decat o dovada a faptului ca nu putem separa exteriorul de interior.

Voi ce parere aveti?

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *