“Astazi o sa va vorbesc despre ce ascundem in <<sertarele>> sufletului nostru.
Cred ca toti avem astfel de sertare.
Poate ca “sertarele” noastre ne vor spune de cine suntem indragostiti, ca suntem insarcinate, ca avem cancer sau orice alt lucru care are o intensitate aparte.
Ceea ce ascunde un sertar este o conversatie dificila, iar conversatiile dificile ne pot invata multe despre noi.
Acum cativa ani, lucram la South Side Walnut Café, un local din oras si militam pentru lesbianism: nu ma epilam la subrat si o citam pe Ani diFranco. Iar in functie de cat de des ma radeam in cap, eram intrebata destul de des de cate un copil:
“Aaa, esti baiat sau fata?”
Dupa care urma un moment de liniste la masa. Intr-o astfel de situatie, tatal meu ar fi miscat ziarul, iar mama mea i-ar fi aruncat o privire rautacioasa copilului. Insa eu nu am spus nimic, tot ce am facut a fost sa privesc in interior.
Ajunsesem in momentul in care de fiecare data cand ma apropriam de o masa la care se afla un copil intre 3 si 10 ani, eram pregatita de lupta. (Rasete).
Iar aceasta este un sentiment ingrozitor. Asa ca mi-am promis ca data vitoare cand se va intampla asta sa am acea conversatie dificila:
“Esti baiat sau esti fata?”
Aceeasi tacere, insa de aceasta data am fost pregatita. (Rasete).
Eram pregatita cu citatele din Betty Friedan si Gloria Steinem, asa ca am respirat adanc si am privit-o pe fetita de 4 ani care ma provoca la un duel feminist:
“Esti baiat sau esti fata?”
Asa ca am respirat profund, m-am aplecat langa ea si i-am spus:
“Stiu ca este cam confuza treaba. Parul meu este la fel de scurt ca cel al unui baiat, port haine de baiat, insa sunt fata. Stii momentul acela in care cateodata ai purta o rochie roz, iar altadata ai purta o pereche de pantaloni? Eu sunt mai mult genul care poarta pantaloni.”
Dupa ce a ascultat tot ce i-am spus, copilul m-a privit in ochi si a zis: “Pijamalele mele preferate sunt mov si au pesti pe ele. Pot sa iau o clatita, te rog?”
A fost cea mai usoara dificila conversatie pe care am avut-o. De ce? Deoarece atat eu, cat si Domnisoara Clatita am fost autentice atunci cand am vorbit.
Asadar, precum multe alte persoane, m-am ascuns in anumite “sertare” in diferite momente ale vietii mele si cel mai adesea peretii meu au fost curcubee.
Insa in interior, in intuneric, nu poti vedea cat de colorati sunt peretii. Stii doar ce inseamna sa traiesti intr-un sertar. Credeti-ma, sertarul meu nu este diferit de al vostru.
Desigur ca o sa va dau 100 de motive pentru care a iesi din sertarul meu este mai dificil decat a iesi din al vostru:
“Dificil” nu este un cuvant relativ. “Dificil” inseamna dificil.
Cine imi poate spune ca a-i transmite cuiva ca i-a fost sparta casa este mai dificil decat a-i spune ca l-ai inselat?
Cine imi poate spune ca romanul pe care el urmeaza sa-l publice a fost mai dificil de scris decat decizia de a-i spune unui copil de 5 ani ca parintii lui divorteaza?
Nu exista “mai dificil”, exista doar dificil.
Este momentul sa ne oprim sa clasificam dificultatile noastre in “mai usoare” sau “mai grele” decat ale altora si sa recunoastem ca la un anumit nivel tuturor ne este greu.
Intr-un anumtit punct al vietii noastre, cu totii traim in sertare care ne pot determina sa ne simtim cat de cat in siguranta.
Insa sunt aici ca sa va spun ca indiferent din ce material sunt facuti peretii vostri, un sertar nu este locul cel mai potrivit in care o persoana ar trebui sa traiasca. Multumesc (Aplauze).
(…)
Iata cele 3 sfaturi pe care vi le ofer pentru a iesi din sertarele voastre. Puteti sa le interpretati sub forma unor citate despre curaj:
1. Fii autentic.
Da jos armura si fii tu. Copilul din cafenea nu avea nicio arma, insa eu eram gata de lupta. Daca vrei ca ceilalti sa fie sinceri cu tine, este nevoie sa stie ca si tu sangerezi.
2. Fii direct.
Pur si simplu spune ce ai de spus. Daca stii ca esti ca homosexual, pur si simplu spune-o.
Daca le spui parintilor ca s-ar putea sa fii homosexual, ei vor spera ca acest lucru sa se schimbe. Nu le da false sperante. (Rasete).
3. Cel mai important lucru: nu-ti cere scuze.
Tot ceea ce faci este sa-ti exprimi adevarul tau. Niciodata sa nu-ti ceri iertare pentru asta. Iti poti cere scuze pentru ceva ce ai facut, insa niciodata nu-ti cere scuze pentru ceea ce esti.
Si cu siguranta multi oameni vor fi dezamagiti, insa chiar si acest lucru este problema lor, nu a ta. Aceasta este povestea lor, nu a ta. Singura poveste care conteaza este cea pe care te pregatesti sa o scrii.
S-ar putea ca data viitoare cand treci printr-o astfel de situatie sa te simti foarte singur, insa aminteste-ti ca nu esti. Stiu ca este dificil, insa este nevoie sa ramai pe pozitii, indiferent din ce material sunt facuti peretii tai. “
Puteti urmari acest discurs aici.
