calea spre adevar limbajul sufletului
Se pare ca multi dintre noi nu sunt prea buni la a-si cere scuze de la cei carora le-au gresit sau pe care nu i-au respectat intr-un fel.
Cand vine vorba de a ne cere scuze, foarte mult din ceea ce vrem sa spunem vine din frica de a fi respinsi, de a pierde dragostea si din frica de a ne asuma intreaga responsabilitate pentru faptele noastre.
Aceasta frica de a ne asuma intreaga responsabilitate pentru cuvintele si faptele noastre isi are radacina in teama ca dragostea ne va fi retrasa.
Rezistenta fata de asumarea responsabilitatii pentru ce este al nostru provine din neintelegerea diferentei intre a prelua asupra ta vina pentru ceva si a-ti asuma responsabilitatea pentru ceva.
Este o mare diferenta intre cele doua.
Adanc inradacinat in psihicul nostru de milenii, vechiul nostru sistem de credinte care ne-a invatat ca a fi vinovat inseamna a fi pedepsit si a cadea din gratia divina ne spune ca a gresi sau a pacatui inseamna mai mult ca sigur moarte. Chiar daca multi dintre noi nu mai avem aceste credinte religioase punitive, ele inca sunt la baza gandirii vestice.
Simtul rusinii care a fost raspandit de religiile dominante ale lumii este destinat sa fie dus mai departe de multe generatii, ca un cod al rusinii care a fost transmis de la o generatie la alta.
Acest cod al rusinii a avut impact asupra comportamentului uman in moduri inimaginabile si este inca vizibil in termeni de rezultate, actiune si atitudine.
Trebuie doar sa ne uitam cu numai o generatie in urma, sa vedem cum tinerele insarcinate erau duse departe pentru a evita rusinea si dizgratia in care ar fi cazut intreaga familie in ochii societatii.
Asadar, cum scapam de profunzimile rusinii mostenite din generatie in generatie? Prin invatarea si practicarea limbajului Sufletului.
Cand adevarul pur este rostit, corpul se relaxeaza si produce o respiratie de usurare care deschide drumul eliberarii tensiunii si al relaxarii. Cand practicam limbajul sufeltului in viata noastra de zi cu zi, frica de respingere incepe sa paleasca si noi simtim beneficiile unui mod de viata intru adevar.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca a-ti exprima opinia si a-ti exprima adevarul sunt doua lucruri diferite. Sa va dau un exemplu:
A. Cred ca este total lipsit de respect din partea ta sa nu-mi dai inapoi banii pe care mi-i datorezi si sa-mi ignori telefoanele si mesajele. Ai calcat pe prietenia noastra si sunt foarte dezamagit de tine. Sunt socat sa vad ca esti total nedemn de incredere.
B. Ma simt nerespectat si simt ca prietenia noastra a fost subevaluata prin aceasta datorie.
Cand privim exemplul A, vedem clar ca a crea povesti si a exprima opinii merge mana in mama cu a acuza si a judeca, ceea ce-l va plasa intotdeauna pe celalalt in defensiva.
Simte diferenta intre cele doua exemple de mai sus si simte ceea ce se intampla cu corpul tau si cu respiratia ta. Diferenta intre cele doua exemple este ca primul este punitiv, cautam sa-i pedepsim pe altii, facandu-i rai si autoconsiderandu-ne buni.
Asta nu functioneaza niciodata in practica. Doar printr-un simt al egalitatii poate fi gasita o solutie. In exemplul B, suntem stapani pe propriile sentimente si exprimam clar problema. Spunem ca sentimentele noastre sunt asociate doar cu problema in cauza-datoria neplatita. Ceea ce avem nevoie sa intelegem este ca o singura actiune nerespectuoasa nu defineste intreaga persoana.
Cand intram intr-o situatie inarmati cu propriile povesti, opinii si judecati, tonul nostru punitiv creeaza impresia ca ii spunem celuilalt ca este o persoana rea. Rezolvarea nu poate veni niciodata in acest mod.
Asa ca o sa tratam acum urmatorul subiect: cum sa ne cerem scuze.
Iata un exemplu: G reprezinta o femeie a carei surori, T, s-a culcat cu sotul ei.
- modelul A: T ii spune lui G: “Imi pare foarte rau. Nu am vrut. El a flirtat intotdeauna cu mine si dupa ce m-am despartit de prietenul meu ma simteam singura si s-a intamplat. Imi pare rau si sper sa ma ierti.”
- modelul B (folosind limbajul sufletului): “Imi pare foarte rau. Ti-am gresit. Nu mai am dreptul sa ma numesc sora ta.”
Traducere din “The language of the soul: healing with words of truth”, John Payne
