Meniul
Pe 1 martie, Baba Dochia, spune povestea, isi trimite nora pe munte sa culeaga fragi.
In momentul in care cea din urma se intoarce cu un buchet de fragi, Baba Dochia crede ca primavara a venit mai devreme.
Astfel, ea se pregateste sa plece pe munte cu oile, echipandu-se cu noua cojoace.
Deoarece vremea este calduroasa, Baba Dochia da jos cate un cojoc in fiecare zi, iar in cea de-a 10-a zi ingheata din cauza vremii neprietenoase si schimbatoare.
Si nu neaparat din cauza rautatii noastre mai mult sau mai putin evidente, ci din cauza fricii de a inlatura mecanismele noastre de aparare.
Insa, ca de obicei, intrebarile mele nu s-au oprit aici.
Oare nu suntem si noi la fel de nerabdatori sa tragem concluzii despre experientele noastre precum Baba Dochia care credea ca primavara a venit?
Oare nu cumva suntem si noi lipsiti adesea de intelepciune atunci cand actionam pe negandite, luand decizii care ne vor influneta traiectoria procesului nostru de dezvoltare personala?
Si oare nu cumva cele 9 cojoace purtate de Baba Dochia sunt straturile noastre de protectie in fata vietii in care ne simtim din ce in ce mai pierduti?
Oare nu cumva fiecare cojoc nu este altceva decat o limitare personala pe care cu greu o indepartam din simplul motiv ca ne este atat de “la indemana”?
Oare nu cumva prindem gustul libertatii noastre in momentul in care renuntam la cate o masca ce ne amorteste adevaratul nostru chip?
Si oare nu cumva “inghetam” si noi in momentul in care observam ca viata ne-a “aruncat” in necunoscut, lasand in urma doar amintirea a ceea ce eram o data?
Si tot acum observ cum aceasta legenda la fel de veche precum lumea apare in fiecare an cu un caracter de noutate de parca am citi-o pentru prima data.
Acest lucru este valabil si in ceea ce priveste aspectul repetitiv al emotiilor noastre: momentul in care ne reindragostim, insa ne simtim de parca am trai acest sentiment pentru prima data; momentul in care pierdem pe cineva din nou si simtim un gol sufletesc atat de intens de parca ar fi pentru prima data cand simtim durerea…
Baba Dochia traieste in fiecare dintre noi.
Nu stiu daca este urata, “rea la suflet” sau doar neprietenoasa, insa cu siguranta ne ajuta sa privim din cand in cand acele parti deloc armonioase din fiinta noastra pe care le neglijam sau le evitam.
Si poate ca in cel mai subtil mod, ea ne invata sa gasim rabdarea pentru a transforma tot acest haos in echilibrul spre care tanjim.
O primavara frumoasa!
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
