acceptare nu autosuficientaFiind in preajma sfarsitului de an, multi dintre noi avem tendinta de a face bilantul anului care tocmai a trecut. Privind in urma, ne agatam de evenimentele care tocmai s-au incheiat si incercam sa tragem concluzii. Am devenit oare mai buni? Mai calzi? Sau mai nepasatori? Ne-am mintit oare mai mult? Am visat mai putin? Am devenit mai vii? Am invatat ce inseamna acceptarea? Ce parti din sufletul nostru au fost lasate sa moara? Constient sau nu, toate aceste emotii reprezinta piesele unui puzzle numit dezvoltare personala.

Sunt sigura ca toti am facut ceva cu care ne mandrim in acest an.

Fie ca este vorba de o noua slujba, intemeierea unei familii sau capacitatea de a iubi mai mult, ne-am dat voie sa fim binecuvantati de soarta. In acelasi timp, sunt sigura ca in urma acestui an am adunat noi regrete. Am facut lucruri cu care nu ne mandrim si ne dam seama ca uneori nu putem face nimic mai mult decat a ne cere iertare.

Dincolo de aceste realitati cu care fiecare dintre noi se confrunta, multi dintre noi regasim lucruri pe care am fi vrut sa le schimbam, dar nu am reusit. Iar asta ne face sa ne purtam de parca timpul nu mai are rabdare cu noi.

De exemplu, eu mi-am propus sa invat sa inot, insa nu am reusit asta si m-am invinovatit ca de atatia ani imi doresc sa fac pasul asta si de fiecare data teama imi este alaturi. Totusi, anul acesta am reusit pentru prima data sa fac pluta in mare, sa indepartez tendinta de a controla pentru a-mi da voie sa ma las purtata de apa. Chiar daca nu mi-am atins scopul principal, acela de a inota, am facut un pas pe care altadata nu am reusit sa il realizez. Si atunci am contientizat ca e nevoie sa ne bucuram de oportunitatile marunte pana ajungem la scopul final al calatoriei noastre.

Asadar, ceea ce vreau sa subliniez in acest articol este ca intre acceptare si autosuficienta nu exista semnul egalitatii.

Desigur, acesta isi poate face aparitia cu usurinta daca il lasam. Insa vreau sa va fac o invitatie de a privi in urma voastra si de a va intreba ce ati fi vrut sa schimbati si nu ati reusit. In acelasi timp, cautati printre sertarele autocriticii si intrebati-va daca nu cumva ati evoluat in acel plan, dar pur si simplu nu v-ati dat seama.

Acceptand o situatie cu care ne confruntam, ii dam posibilitatea sa se dezvolte si in alte directii. Ii dam posibilitatea de a creste din simplul motiv ca incercam sa o imbratisam, nu sa o criticam. Desigur ca primul nostru impuls este acela de a spune ,,eu nu o sa reusesc niciodata sa fac asta” sau ,,degeaba ma straduiesc, nu sunt in stare sa fac asta”, insa o data ce acceptam ca NU putem face lucrul respectiv, o povara este indepartata din sufletul nostru. Nu uitati, insa, ca aceasta povara se poate transforma in cele mai usoare aripi.

Printre cozonaci si colinde, opriti-va un moment si intrebati-va: ce nu accept la mine insami? Cum pot intoarce asta in favoarea mea? Ce pot sa invat, chiar aici si acum, despre acceptare?

Iata si un cadou: