In acest sac pe care-l purtam dupa noi sunt toate partile care nu le-au placut parintilor, pe care profesorii nostri le-au considerat rele, pe care clerul le-a declarat nesfinte…si tot asa- dar si fiecare impuls si emotie naturala de care ne-a fost vreodata rusine.
Umbra contine energia vitala a Copilului Natural, care a fost facuta, probabil, de rusine si catalogata drept revolta, sexualitate, spontaneitate, emotie-si chiar nevoia de odihna, de visare cu ochii deschisi si de creatie, care este posibil sa fi fost criticate si catalogate drept lene.
Sacul personal al fiecaruia contine un amestec diferit de fructe interzise, desi uneori putem avea o umbra comuna cu alte persoane. In anii ’60, fetele si-au pus in sac sutienele, portjartierele si pantofii cu toc inalt. Au urmat permanentul si dragostea de bani, pe masura ce s-a format generatia hippie.
Multi dintre noi isi mai cer scuze si azi pentru masinile si hainele scumpe, atunci cand le au! In anii ’60, astfel de lucruri erau simbolul rusinos al materialismului, care ar fi trebuit sa stea in sac.
In timpul copilariei si al tineretii, continuam sa umplem sacul. Dupa ce este plin si suntem trasi in jos cu putere de greutatea lui, povara incepe sa se observe. Atunci incepem sa-l golim. Procedand astfel, reintram in posesia puterii pierdute si ne usuram povara. Dar, daca nu reusim, forta respectiva va incepe sa lucreze impotriva noastra – de cele mai multe ori, cu consecinte grave.
Asa cum spune Robert Bly:
“Pana la 20 de ani incercam sa decidem ce parti din noi sa punem in sac si apoi, ne pierdem restul vietii incercand sa le scoatem din nou. Uneori pare imposibil, ca si cand sacul ar fi inchis.
Sa presupunem ca sacul ramane inchis – ce se intampla atunci? Pentru cultura idealista in care traim, partea frumoasa a personalitatii noastre trebuie sa devina din ce in ce mai frumoasa.
Omul occidental poate fi un doctor, de exemplu, care se gandeste intotdeauna la binele celorlalti. Din punct de vedere moral si etic, este minunat. Dar substanta din sac are o viata proprie, nu poate fi ignorata.
Povestea spune ca substanta inchisa in sac apare intr-o zi undeva in alt loc din oras. Substanta din sac se enerveaza – dar atunci cand punem o parte din nou in sac, aceasta se revolta si involueaza catre barbarism. “
Astfel ca, in timp ce ne distram cu mastile de dragalasenie si de conformare la reguli, sentimentele noastre de curaj, de impulsivitate, libertate, sexualitate si furie se aduna in noi si capata aspecte din ce in ce mai salbatice.
Devin periculoase, deoarece traiesc in intuneric, influentandu-ne comportamentele, fara ca noi sa fim constienti de prezenta lor acolo. Aceste trairi se pot exprima destul de brusc si exploziv in accidente, comportament impulsiv, boli, sau probleme de judecata care implica erori ce nu ne caracterizeaza.
Se mai pot manifesta cronic, sub forma sindromului ACAZ: aceeasi chestiune, in alta zi. Cu alte cuvinte, o umbra neexplorata ne lasa blocati fara a intelege de ce, asaltati de impulsuri ciudate si lipsiti de puterea de a ne schimba.
Ati putea sa va intrebati: cum putem, oare, sa scoatem afara din sac acele parti din noi, inainte ca acestea sa explodeze? Daca nu cunoastem continutul sacului, cum putem vedea ce este inauntru? Subconstientul, in intelepciunea sa, ne ofera indicii cu privire la continut, cu ajutorul mecanismului psihologic defensiv, denumit proiectie.
Daca micuta Sally arde de invidie cand vede papusa cea noua a prietenei sale, Suzie-dar invidia a fost deja bagata in sac-ea nu va recunoaste si nici nu va trai invidia ca fiind propriul sentiment. Dar e clar ca esti in siguranta daca vezi invidie la altcineva. Asa ca Sally se duce la Jane si discuta despre invidia acesteia, explicand ca nu toata lumea poate avea o papusa noua ca Suzie. Sally a luat propriul sentiment nerecunoscut si l-a proiectat in exteriorul ei, vazandu-l la Jane.
In proiectie vedem partile ascunse, “de rusine” din noi, in altcineva. Exista o zicala veche si un adevar din dezvoltarea personala despre umbra: “Ceea ce nu putem tolera deloc in interior, este ceea ce vedem mai mult in exterior.”
Proiectia sta la baza fariseismului si a cautarii unui tap ispasitor. Ultimul termen implica pedepsirea altora pentru ceea ce am etichetat gresit ca fiind rau in noi.
In cartea sa, “Pentru binele tau : Cruzimea ascunsa in cresterea copilului si radacinile violentei”, Alice Miller argumenteaza ca poporul german-educat prin traditie sa-si reprime sentimentele-era sensibil, din punct de vedere psihologic, la ideea lui Hitler ca evreii sunt tapii ispasitori. Evreii erau depozitari ai proiectiei umbrei intregii natiuni germane.
Crunta ironie este ca violenta impotriva altora este aproape intotdeauna o exteriorizare a brutalitatii impotriva noastra. Acesta e pericolul reprezentat de o umbra neexplorata.
