Observ o schimbare din ce in ce mai profunda de paradigma in relatii si cupluri.
Ne deplasam de la o paradigma a stabilitatii cu orice pret spre o paradigma a conexiunii din inima, a adevarului si autenticitatii fata de sine, in iubire.
Mai observ si faptul ca a trai in cuplurile noastre conform tiparelor mostenite de la parintii nostri nu mai functioneaza.
Devenim din ce in ce mai constienti de aceste lucruri dar inca opunem rezistenta uneori pentru ca este greu sa renuntam dintr-o data la tot ce ne-a fost familiar.
E greu sa renuntam la tot ce am construit, la iluzia stabilitatii intr-o relatie, pentru a porni pe calea autenticitatii si a adevarului sufletului nostru.
E greu sa trecem de la paradigma pretentiilor care a condus multe cupluri: “Fa asta, spune asta, stai langa mine, fereste-ma de tot ce e rau, fa-ma sa ma simt bine pentru ca de-asta esti intr-o relatie cu mine” la paradigma in care ne permitem noua insine si celuilalt sa stea in toata puterea lui, in maretia si frumusetea lui, lasand sa curga liber energia care se creeaza intre noi.
Observ insa in ultimul timp ca suntem nevoiti sa facem aceasta trecere cu pasi repezi. Si ca acele cupluri bazate pe tipare vechi de dependenta, de tipul tata-fiica, mama-fiu, pe nevoi neimplinite si reprimate ale copiilor nostri interiori, pe traume si rani ale trecutului, sunt nevoite sa-si gaseasca intr-un ritm din ce in ce mai ametitor vindecarea sau sa se dizolve.
Observ asta din felul in care ni se schimba perceptiile despre unele adevaruri despre cupluri pe care acum cativa ani le consideram ca fiind general-valabile, de necontestat.
Acum lucrurile incep sa capete nuante. Lucrurile nu mai pot continua intr-un anumit fel care sa ne incarcereze si sa ne sufoce.
Acum lucrurile par sa mearga in directia care sa ne ajute sa ne cautam individualitatea, sa intram in legatura cu cine suntem, cu dorintele inimii noastre si numai dupa aceea sa ne raportam in mod autentic la altcineva, intr-o relatie.
Iata cateva din cliseele vechii paradigme din cupluri, care pentru mine nu mai au sens de ceva timp:
- Sa iubesti nu inseamna sa stai sa te privesti ochi in ochi. Ci sa stai unul langa altul si sa privesti in aceeasi directie.
Acest citat ii apartine Antoine de Saint-Exupery si imi placea foarte mult acum cativa ani. In acest moment, imi permit sa il contrazic.
Daca atunci cand te privesti ochi in ochi nu e ce trebuie sa fie, daca privirea ei/a lui nu-ti imbraca sufletul si nu-ti face inima sa vibreze, atunci poti sa stai unul langa altul o vesnicie, ca nu va exista nicio directie.
Directia vine de la sine, atunci cand intre cei doi, atunci cand se privesc, curge energia care poate crea un Univers.
- Nu conteaza ca simt ca lipseste ceva intre noi. Avem obiective si scopuri comune si asta e singurul lucru care conteaza.
Poate va fi suficient pentru cativa ani. Insa la un moment dat nimeni nu va mai putea umple golul care se creeaza din acel “ceva” care lipsea la inceput.
- Raman in relatia asta asa cum e ea, pentru ca in viata nu poti sa le ai pe toate.
Daca consideri ca intr-o relatie nu le poti avea pe toate, e in regula. Asa e. Nicio femeie si niciun barbat nu sunt perfecti.
Insa calitatea conexiunii dintre cele doua fiinte imperfecte trebuie sa fie perfecta. 100%. A te multumi cu mai putin inseamna a nu-ti respecta adevarul inimii, care nu se multumeste niciodata cu jumatati de masura.
Si pur si simplu simt ca a sosit momentul in care nu mai putem trai pe jumatate pentru mult timp.
- A fi intr-o relatie inseamna a ne lua angajamentul ca vom ramane unul langa altul toata viata.
A fi intr-o relatie inseamna sa ramanem unul langa altul atat cat e nevoie, atat cat a fi impreuna va servi calatoriilor noastre individuale.
Apoi putem ramane cu iubirea in suflet pentru acea persoana, stiind ca a sosit momentul sa mergem pe drumuri separate.
Iar acele cupluri care au aceasta atitudine lejera in sufletul lor, uneori pot chiar ajunge sa imbatraneasca impreuna.
- Daca ma iubesti, trebuie sa faci pentru mine asta si asta. Daca nu faci asta, inseamna ca nu ma iubesti.
Pur si simplu, acest tip de energie nu mai functioneaza in acele cupluri care vor sa paseasca intr-o alta energie. Este un mesaj manipulator, care nu corespunde energiei inimii si nu se incadreaza in noua paradigma a relatiilor.
In aceasta paradigma, nu e nevoie ca cineva sa faca ceva pentru ca tu sa te simti mai bine. E nevoie sa-ti descoperi in tine aceasta capacitate de a te simti bine in mod natural, de a te iubi pe tine insuti si de a-i permite celuilalt sa faca acelasi lucru.
In spatiul dintre doua individualitati sanatoase va exista si mai mult loc pentru dorinta de a indeplini benevol si din toata inima nevoile celuilalt.
- Barbatul, oricat de mult ar rataci prin alte parti, tot acasa se intoarce.
Asta a fost motto-ul de viata al mamelor noastre. Inimi ranite, feminitati abuzate, masculinitati neasumate…
Cata durere si suferinta a creat acest tipar in care nu s-a putut crea un spatiu sacru al intimitatii intre doi oameni si a fost nevoie de multe energii amestecate si de multa deconectare de la energia cuplului si de o conectare in alta parte, doar pentru ca durerea purtata in suflet sa fie mai usor tolerata, fiind imprastiata intre mai multe relatii si mai multe posibilitati.
Din nou, e un alt tipar caruia i-a sosit sfarsitul. Pentru ca e nevoie sa cream spatii de vindecare reala in casniciile si relatiile nostre, in care sa fie in regula sa ne deschidem si sa ne vindecam inimile, in care sa traim sexualitatea autentica si sacra care celebreaza viata.
- Ne iubim, deci o sa ramanem impreuna toata viata.
Ne iubim, insa asta nu garanteaza permanenta relatiei. Putem constata la un moment dat ca, desi ne iubim, suntem nefericiti pentru ca ne aflam in momente de dezvoltare emotionala si spirituala diferite si nu putem face nimic pentru asta.
Pentru ca a ramane impreuna intr-un astfel de moment ar inseamna un compromis mult prea mare pentru ambele parti.
Putem continua sa ne iubim la nivel de suflet, chiar daca cea mai inteleapta decizie este sa ne continuam vietile separat, in aceasta dimensiune fizica.
Vremuri noi, cupluri noi
Putem ajunge sa traim in aceasta energie noua dupa ce crestem dincolo de aceste tipare vechi. E nevoie sa ne indreptam spre o noua paradigma in cupluri si relatii sentimentale.
O paradigma a inimii, in care sa ne alegem partenerul conform dorintei cele mai pure a inimii noastre, dincolo de scenariile dureroase ale generatiilor anterioare.
O paradigma pentru acele cupluri care se vor ajuta unul pe celalalt sa creasca din toate punctele de vedere, creand impreuna spatiul de vindecare de care avem nevoie pentru ca inimile noastre sa se deschida.