“Te-ai gandit vreodata sa te focalizezi timp de o zi intreaga asupra acceptarii depline a tuturor situatiilor si persoanelor, fara sa respingi nimic si pe nimeni, si fara sa faci judecati critice? Cei mai multi oameni cred ca aceasta sarcina este extrem de dificila, intrucat rareori se intampla sa treaca macar cateva clipe fara sa emita o astfel de judecata. Daca s-ar gandi serios la aceasta chestiune, cei mai multi dintre ei s-ar cutremura dandu-si seama cat de des isi acuza sau isi condamna semenii sau pe ei insisi.
O buna parte dintre ei ajunge probabil la concluzia ca este aproape imposibil sa renunte la judecatile lor critice. In realitate, singura premisa necesara este vointa de a face acest lucru, fara a astepta sa devenim perfecti de la prima incercare de acest fel. Renuntarea la vechile obiceiuri indezirabile nu se poate produce decat printr-o practica repetata si perseverenta.
Cei mai multi dintre oameni sufera de o asa-numita “viziune tunelara.” Ei nu ii percep pe cei din fata lor ca pe niste fiinte integrale, ci doar in mod fragmentar. De aceea, mintea lor interpreteaza ceea ce vede ca fiind un defect. Societatea moderna si sistemul educational pun un foarte mare accent pe criticismul constructiv, desi acesta nu reprezinta decat o masca pentru cautarea de noduri in papura si pentru gasirea de defecte.
Ori de cate ori constatam ca facem aceasta greseala cu sotii sau sotiile noastre, cu copiii, cu prietenii, si chiar cu alte persoane necunoscute, noi ar trebui sa ne linistim mintea, sa ne observam gandurile, dandu-ne astfel seama ca tentatia de a gasi defecte in toti ceilalti depinde in totalitate de experientele noastre din trecut.
Obiceiul de a ne autoevalua si de a-i evalua in permanenta pe cei din jur nu poate conduce decat la teama, sau in cel mai bun caz la o iubire conditionata. Pentru a experimenta Iubirea neconditionata, noi trebuie sa ne eliberam de evaluatorul interior, inlocuindu-l cu vocea interioara care ne spune (si care se adreseaza inclusiv celor din jur, spunandu-le): “Te iubesc in totalitate, exact asa cum esti.”
Daca vom lua hotararea ferma de a percepe lumea exclusiv prin ochii Iubirii, ne va fi din ce in ce mai usor sa ne concentram asupra calitatilor celor din jur, trecand astfel cu vederea defectele lor. Este foarte important sa aplicam aceasta lectie tuturor oamenilor, inclusiv noua insine. Altfel spus, noi ne putem percepe inclusiv pe noi insine prin ochii Iubirii.
Renuntarea la judecatile critice reprezinta o cale ideala de a renunta la teama si de a experimenta Iubirea. Ori de cate ori emitem o judecata critica ce ne genereaza o stare de manie sau un gand de atac, acestea se intorc inevitabil impotriva noastra. La fel, daca renuntam la judecatile critice si nu emitem decat Iubire, aceasta se intoarce asupra noastra.
Ia decizia ca astazi sa nu mai judeci si sa nu mai acuzi pe nimeni, nici macar in sinea ta. Este un principiu de dezvoltare personala. Priveste-i pe toti oamenii ca pe niste expresii ale Iubirii sau ca pe niste fiinte speriate care cer ajutor, solicitand practic Iubirea celor din jur. “
Acesta este un fragment din cartea “Iubirea inseamna renuntarea la frica”, scrisa de Gerald Jampolsky si aparuta la editura Adevar Divin.
Este un bun prilej de meditatie si de constientizare a acestui flagel universal care se numeste critica( include si autocritica). Acesta tendinta ne poate distruge viata, ne poate indeparta de cei dragi, ne poate aduce o lipsa totala de respect fata de noi insine, ne poate arunca in depresie, intr-o lipsa totala de bucurie, intr-o viata terna, anosta, in care ii pandim pe ceilalti sa ii prindem facand o greseala.
Sa incercam sa declansam saptamana renuntarii la critica! Sa repetam in fiecare dimineata, saptamana aceasta: “Astazi nu voi judeca critic nimic din ceea ce se va petrece.” Si sa vedem ce se intampla si cat de mult ni se usureaza viata dupa o saptamana!
