Poveste de Craciun

Mos Craciun isi anunta sosirea, ca in fiecare an, prin risipa de fulgi de zapada ce se cern mirosind a curat si-a poveste, prin troienele ce se inalta pe asfalt, spre bucuria copiilor mici si-a copiilor mari, prin gerul ce ne ingheata nasurile si, miraculos, ne incalzeste inimile…

Am iesit cu baietelul meu azi dimineata, pentru cateva treburi ramase restante inainte de deplina vacanta de Sarbatori…  Ne-am ,,adapostit,,  capetele sub  caciuli  de sezon,  eu- cu una avand desenat pe ea chipul Mosului Craciun, iar baietelul meu, cu una de elf, pe care scria cu litere de-o schioapa ,,Santa’s Helper,,  si am pornit prin nameti, eu cu inima indoita sa nu ne captusim cu vreo raceala, el, cel mic, cu inima cantand precum un clopotel de bucuria jocului prin zapada cea asezata si prin zapada cea cazand inca, imbelsugat…

In mersul nostru grabit, ingreunat de vantul ce batea din fata si de prea-multii centimetri ai omatului, nu ne dam seama decat intr-un tarziu, ca viscolul …subtilizase de pe capul micutului meu caciulita de elf…  Luam drumul inapoi, in cautarea caciulitei, eu un piculet iritata ca pierdeam timp pretios si mai ales foarte ingrijorata de frigul care pisca fara mila  din capsorul dezgolit de caciulita, iar el, baietelul, foarte incantat de ,,mica aventura,, …

Regasim caciulita verde cu rosu si cu ciucuras alb, odihnindu-se cuminte pe zapada, ne bucuram si ne continuam drumul … La un moment dat, in zgomotul masinilor derapand pe ghetus, parca aud pe cineva strigand in spatele meu: ,,doamna, doamna!,,  Nu intorc capul, spunandu-mi ca poate nu pe mine ma striga, grabita sa ajung unde am de ajuns, neinteresata de intrebari ale trecatorilor… Si totusi vocea este din ce in ce mai insistenta si se apropie de mine, intorc pana la urma capul si vad un dommn alergand disperat dupa noi, cu caciulita de elf in mana: ,,v-ati pierdut caciulita!,, Iritarea mi s-a topit intr-un zambet de copil , am luat caciula, i-am multumit omului, nici nu-mi amintesc chipul lui… Am reasezat caciulita pe capul baietelui meu si i-am spus, mirata:,,mami, tu chiar nu simti cand iti pierzi caciulita?,, ,,nu,,- mi-a raspuns, senin, si am mers mai departe, zambind amandoi…

Urcam in si coboram din autobuze si tramvaie, intram in si iesim din diverse locuri unde aveam treaba, apoi iar mers pe jos, prin vijelia alba ce inroseste obrajii …si iar…aud o voce in spatele meu- ,,Doamna, asta este a baietelului?,, – intorc capul, un domn in varsta, ca un bunicut, pasea grijuliu pe zapada catre noi ,aratandu-ne …caciulita verde-rosie cu ciucuras alb inghetat de atatea cazaturi prin omat… Aproape ca nu-mi vine sa cred, dar iau caciula din mana domnului cu chip de bunicut, ii multumesc, o indes apoi temeinic pe capul (inghetat !) al piciului meu si cum deja mi se pare ca  vantul e prea …vantos, decid sa ne intoarcem spre casa…

Iar autobuze, iar nameti, gerul pisca deja si prin ghete si prin manusi si prin hainele groase… Mai avem de traversat o strada si de inaintat cativa pasi pana acasa, traversam strada,  ma bucur la gandul ca in cateva minute voi simti caldura , ca poate-mi voi face o cana de vin fiert si voi asculta cateva colinde, ca voi aprinde un betigas cu aroma de ambra sau o lumanare luminos -parfurmata,  bucuroasa ca am terminat si ultimele treburi de dinainte de vacanta de Craciun…. Si, in timp ce zambeam , invaluita in gandul la vinul fierbinte mirosind a scortisoara, apare brusc in dreapta mea un domn (altul!!!) care-mi intinde grabit caciula de elf, fara sa spuna nimic si apoi fuge repede-repede spre taxiul care se oprise din mersu-i pentru ca omul sa-si indeplineasca ,,misiunea,, de a-i reda  fesul de elf copilului  care-l pierduse chiar pe trecerea de pietoni!

…Cu caciula in mana, am alergat la randul meu catre acel taxi care inca era oprit la culoarea rosie si am reusit sa-i fac domnului de langa sofer un semn de ,,multumesc,, cu mainile impreunate, si cu un zambet plin de recunostinta! In timp ce-i asezam (iaaaaaar!!!!)  pe cap copilului meu nastrusnicul fes de elf, am simtit cum aproape mi se umplu ochii de lacrimi calde, si inima de o stralucitoare bucurie: Mos Craciun isi face simtita prezenta deja, isi raspandeste pretutindeni spiritul si energia, picurand-o fiecaruia in sufletele care se incalzesc, sfidand gerul de-afara …

…Si daca pana astazi, ca adult, l-am invocat pe Mos Craciun  doar ca un personaj de poveste, acum, in clipa asta, stiu ca Spiritul Craciunului exista in fiecare din noi, viu si adevarat si stiu ca fiecare din noi putem, chiar si printr-un gest marunt si curat precum un fulg de zapada, sa devenim, pret de cateva clipe,  daca nu  Mos Craciun, macar…Ajutorul lui Mos Craciun, cu sau fara caciulita de elf, verde-rosie , cu ciucuras alb…

Sa va fie Craciunul imbelsugat de Poveste, de Alb, de Iubire, de Miracol, de Pace si de Cadouri  minunate, primite si daruite …

Cu mult, mult drag,
Clara Toma
Editura Ascendent
www.edituraascendent.ro