Meniul
Narcisismul și codependența
În mitologia greacă, Narcis era un vânător din Boeotia cunoscut pentru propria frumusețe. Intoxicat de propria imagine de sine, a respins toata viața orice posibilitate de relație romantică, îndrăgostindu-se în cele din urmă de propria imagine reflectată în apă, la care a continuat să se uite pentru tot restul vieții sale, nelăsând loc pentru nimeni altcineva în lumea sa.
În psihologia clinică, tulburarea de personalitate narcisică este o realitate care afectează mulți oameni, în grade mai mult sau mai puțin patologice. Din punct de vedere relațional, din punctul meu de vedere, alături de codependență, narcisismul este printre principalele cauze pentru care până în acest moment relațiile armonioase de cuplu au fost greu de manifestat și crescut până acum pe această planetă.
O să vă vorbesc mai jos despre perspectiva mea. Din punctul meu de vedere, narcisismul este un demon, un egregor colectiv al importanței de sine exacerbate care acoperă o traumă foarte mare. Trauma vine de obicei din copilărie, atunci când copilașului interior i-a fost indus foarte devreme sentimentul că nu este bun de nimic.
Este o rană de umilință atât de mare, încât a fost nevoie de o adaptare narcisică pentru supraviețuire. Umilirea repetată a unui copil, transmiterea în mod repetat a mesajului că ceva nu e în regulă cu el sunt lucruri care sapă treptat în suflet și fac loc pentru această entitate să preia controlul. Această entitate narcisică nu suportă să se uite la sine și să vadă cât de nimic se simte in interior, așa că întoarce oglinda spre toți cei prinși în câmpul ei, pentru a-i face pe cei din jur să se simtă de nimic. Astfel, acest egregor colectiv își asigură hrana. Cu alte cuvinte, în câmpul cuiva care suferă de narcisism, te simți ultimul om fără să îți poți explica exact de ce.
Toți avem o doza sănătoasă de narcisism: este acel ego sănătos și imagine de sine sănătoasă pe care e nevoie să o avem ca să funcționăm ca oameni pe pământ. Și cu toții am fost expuși la narcisism, pentru că a fost modelul preferat de adaptare la traumă a multora dintre părinții și strămoșii noștri.
Însă există două moduri de adaptare la aceeași rană: unii se adaptează micșorându-se energetic, reducându-și prezența energetică, nevoile, vocea, câmpurile și transmițând mesajul: nu vreau să deranjez, poate se va înfuria cineva brusc pe mine (cum făcea mama și tata) și aș vrea să evit asta. Așa că mă fac mai mic decât e cazul. Și așa devin codependent. Aceste persoane au nevoia exagerată ca cineva din afara lor să îi aprobe și devin “people pleaser” astfel încât toți ceilalți să îi placă și să îi iubească. Și astfel se asigură că copilașul lor interior este protejat.
Alții se adaptează invers: își acoperă sentimentul de lipsă de merit cu infatuarea narcisică și nu dau doi bani pe nevoile celor din jur. Așa cum nimeni nu a dat vreodată doi bani pe nevoile lor, în copilărie. Respectul fundamental față de altă ființă umană, empatia față de celălalt, capacitatea de a negocia granițe și de a găsi compromis între nevoile personale și nevoile celuilalt, disponibilitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru un comportament eronat – toate acestea nu există în acest tip de adaptare narcisică.
De partea cealaltă, cei care s-au redus pe ei înșiși și au devenit codependenți tind să se supraresponsabilizeze, să ia sentimentele celorlalți la modul personal, să nu își spună nevoile și să aibă prea multă empatie.
Astfel, narcisismul și codependența sunt breșe pe care le avem în câmpul energetic majoritatea dintre noi, pentru că venim din familii traumatizate.
În contextul cuplurilor, ce am observat este că, de obicei, se întâlnește o adaptare de tip A cu o adaptare de tip B – un codependent cu un narcisist. Există aceeași breșă creată în câmp la ambii, breșă creată de abuzurile din copilărie. Un partener are adaptare narcisică iar celălalt va fi un codependent care va încerca să facă tot posibilul să facă relația să meargă, deși ea nu are cum să meargă vreodată, din acest tipar profund disfuncțional de narcisism și codependență.
Uneori, pendulăm între cele două adaptări în cadrul aceleiași relații. Și, de cele mai multe ori, dacă privim în urmă de la o relație la alta putem observa că în unele relații din trecut am manifestat poate mai mult adaptarea codependentă iar în altele adaptarea narcisică pentru a ne proteja copilul interior de partenerul pe care, prin ochii traumei, începem să îl confundăm cu agresorul nostru din copilărie.
Ceea ce se întâmplă la nivel colectiv, în ultimii ani, este faptul că această dinamică a parazitat timeline-urile unde exista potențial de Uniune Sacră între Masculin și Feminin. Multe suflete care au în câmpurile lor compasiune nemăsurată, iubire necondiționată și lumină nemarginită au fost expuse și agățate de acest egregor care a dezlănțuit iadul abuzului narcisic asupra sufletelor lor, sub pretextul că la mijloc este o conexiune sacră care trebuie cu orice preț menținută, pentru că e cel mai important lucru pe Pământ.
Narcisismul spiritual este cea mai fină formă de abuz care poate exista. Acest tip de abuz se folosește de rănile tale – pe care la un anumit nivel le avem toți – ca să te facă să simți că nu meriți iubire, că trebuie să muncești într-una cu tine ca să corespunzi, că nu ești deloc ok așa cum ești și așa mai departe. Orice nevoie umană justificată și legitimă este întoarsă împotriva ta de narcisistul spiritual, sub diferite pretexte scuzate de un spiritualism fals care de fapt reprezintă abuz: “Ar trebui să fii mai spiritual și să nu mai ai nevoi. Ar trebui să lucrezi mai mult cu tine, să nu mai ai niciun fel de așteptare. Ar trebui să fii super vindecat și mai ai multă muncă de făcut ca să nu mă mai deranjezi cu aceste nimicuri.”
Toate aceste comportamente au scos la lumină codependența din mulți dintre noi, ajutându-ne să vedem cât de mult ne-am părăsit pe noi înșine pentru a întreține iluzia unei conexiuni de suflet la care nu puteam renunța. Aceasta a fost o inițiere spirituală a multora dintre noi care ne-a ajutat să facem diferența între codependență și iubire, între iluzie și adevăr.
Ceea ce simt în ultimul timp este că e momentul să schimbăm timeline-ul relațiilor conștiente pe pământ. Divinul Feminin și Masculin trebuie să înceteze să mai susțină în câmpurile sale astfel de energii. Narcisismul și codependența nu sunt Uniune Sacră. Sunt tipare disfuncționale pe care e nevoie să le curățăm în drumul spre Uniunea Sacră.
Este o recuperare colectivă de suflet pe care e nevoie să o facem acum, curățând acest tipar care trebuie dizolvat de la rădăcina lui. Astfel încât să putem intra pe timeline-ul organic la Uniunii Sacre dintre Masculin și Feminin, la nivel colectiv, din care învățăm să avem relații conștiente din Iubire, suveranitate și putere personală.
Este pentru prima dată când voi vorbi public despre acest subiect care mi se pare esențial pe calea relațională. Este unul din subiectele principale pe care vom lucra la nivel energetic în cursul “Inițierile Iubirii” la care vă aștept în perioada 12-19 mai.
Cu multă Iubire,
Mihaela Marinaș
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
