Parintii oricarui copil se pot confrunta cu o experienta frustranta: aceea de a nu fi ascultati de copiii lor atunci cand cei din urma sunt implicati intr-o activitate precum cititul unei carti, uitatul la televizor, etc.
Capacitatea acestora de a ignora ceea ce se intampla in jurul lor este atat de mare incat nici macar o voce stridenta nu i-ar determina sa lase deoparte ceea ce fac, ca sa nu mai vorbim de parintii lor…
Insa oamenii de stiinta considera ca aceasta lipsa de atentie vine din alta parte, mai exact din modalitatea in care creierul lor se dezvolta la varsta copilariei.
Astfel, parintii ar trebui sa stie ca nu sunt ignorati de propiii copii, ci ca cei din urma se confrunta cu o situatie pe care nu o pot controla.
Aceasta “orbire” reprezinta diferenta intre a vedea prin ceva si a privi ceea ce este cu adevarat acolo, intre a auzi si a inregistra mesajul care ni se transmite.
Rezultatul este o lipsa acuta de constientizare.
Sedinta cu parintii: O informatie importanta
Potrivit profesorului Nilli Lavie de la Universitatea din Londra, copiii au parte de o constientizare periferica mai mica decat adultii:
“Parintii ar trebui sa stie ca atunci cand un copil indeplineste o activitate, el se concentreaza mai putin pe ceea ce se afla in jurul sau.
De exemplu, un copil care isi trage fermoarul la jacheta in timp ce traverseaza strada este posibil sa nu observe masina care se indreapta spre el, spre deosebire de un adult care se poate concentra mult mai usor.”
Capacitatea de a constientiza ce se afla in afara suprafetei careia ii acordam atentie se dezvolta cu varsta, asadar copiii mai mici sunt mult mai expusi riscurilor acestui comportament.
Psihologii sustin ca noi toti avem o capacitate limitata de a acorda atentie cuiva.
Richard Wiseman, profesor de psihologie la Universitatea Hertfordshire a studiat modalitatea in care atat parintii, cat si copiii proceseaza o anumita informatie, sustinand ca aceasta etapa este cu adevarat complicata.
Mai multe parti din creier se ocupa de atentie.
Tocmai de aceea avem nevoie de aceasta “orbire” – altfel, nu am avea capacitatea de a ne concentra deoarece prea multe informatii ne-ar acapara din toate partile.
Deoarece creierul ne ofera iluzia ca mereu avem de monitorizat cate ceva, parintii sunt surprinsi atunci cand copiii nu observa ceva evident.
Tocmai de aceea, parintii ar trebui sa inteleaga de ce copiii lor nu ii asculta in anumite momente.
Atunci cand cunoastem modalitatea in care creierul lor se dezvolta, ne este mai usor sa le intelegem comportamentul care uneori ne pune pe ganduri.