Relatii

Copilul si calul alb

calalb
Tarziu in noapte m-am apucat sa scriu acest articol. Sunt zile confuze, cu nuante de gri inchis care imi patrund in suflet mult prea repede. M-am obisnuit cu ideea ca realitatea nu trebuie distorsionata si ca trebuie acceptata exact asa cum se prezinta. Suntem raspunzatori de ce gandim, spunem si actionam si suntem fiinte complet constiente de ce-i bine si ce-i rau. 

Sa fie oare asa? Sau traim intr-o nebuloasa frumos aranjata? De unde cu greu ne desprindem. Sunt zile cu multe intrebari, iar. Scriu din ce in ce mai rar, cuvintele nu vor sa mai vina, eu parca nu le mai chem. Ce se intampla cu noi atunci cand in sfarsit am aflat raspunsul la acel de ce? Ne simtim cu adevarat linistiti sau traim o mare dezamagire, acum ca nu avem ce sa mai cautam, ce sa mai speram si pentru ce sa luptam? 

Inca visez la copilul de pe calul alb care alerga fara frica prin padurile inverzite. Cand am crescut oare? Si de ce inocenta de atunci a fugit de langa noi atat de repede incat nici nu am apucat sa-i spunem: multumesc dar mai ramai cu mine, te rog, am nevoie de tine pentru timpurile in care voi deveni mare. Ma uit cu teama in jurul meu, o teama de care credeam ca am scapat dar, asa-i in viata obiceiurile vechi mor greu…v-ati uitat la oamenii de langa dumneavoastra de pe strada: ati mai vazut pe cineva zambind? Voi cat de des va mai lasati sufletul sa rada?

Am senzatia ca joc intr-un film cu doua personaje: eu si o vioara dezacordata si ca incercarile mele de a o face sa sune sublim sunt in zadar. Zile gri. Toata nepasarea asta si lipsa de respect fata de propriile fiinte pe mine una ma dezarmeaza. Alergam in fiecare zi, ne traim viata doar pe repede inainte si vin si intreb pentru ce? Dupa o zi ca asta cat de impliniti va simtiti? Cu riscul de a ma repeta cred ca viata asta nu-i un concurs de atletism si ca oricat de mari am vrea sa ne simtim,faptele sunt cele care ne definesc. Din respect primim respect, din aroganta primim aroganta. Sa nu uitam o secunda de oglinda pe care o purtam cu noi in fiecare zi si pe care o mai stergem din cand in cand de praf pentru a ne admira si atat.

In esenta, lucrurile sunt foarte simple. Doar ca, din cand in cand, viata ne mai trage de urechi si ne spune: pai tocmai pentru asta trebuie sa luptati, daca vreti sa fiti voi 100%. Teorie, nu? Pe care o cunoastem cat se poate de bine, suntem elevi perfecti , dar cand ni se cere carnetul de note la materia practica, situatia sta altfel.

“Uneori, lucrurile iti scapa pur si simplu de sub control. Nu le poti schimba. Nu le poti supune vointei tale. Nu conteaza ca ai intarziat 45 de minute, ca nu te-ai pieptenat si ca n-ai pregatit micul dejun si ca-ti sangereaza neuronii cu fiecare secunda pe care o petreci aici… murind… murind in interior.” – Anatomia lui Grey –

Si cu toate astea ni se ofera sansa zilei de maine si puterea de a ne aminti de cum eram odata. Eu una copilul pe calul alb.Voi?

articol scris de A.M., utilizator Aimee.ro

 

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *