ajutorul nu vine niciodata singur
Relatii

Ajutorul nu vine niciodata singur

Indiferent de natura relatiilor noastre, putem vorbi de existenta unui echilibru intre “a da” si “a primi”.

Fie ca avem in vedere o relatie de cuplu, de prietenie sau pur si simplu de colegialitate, unul dintre noi va oferi mai mult, iar celalalt va primi mai mult.

Cu toate acestea, ajutorul exista in ambele parti.

De curand, am interactionat cu o intamplare pe care as dori sa v-o impartasesc.

O cunostinta i-a spus cu nonsalanta unei persoane ca doar ea ii ofera ajutorul in relatia lor deoarece fiecare informatie pe care cea din urma i-o spune ii este deja cunoscuta si nu are nimic de invatat de pe urma ei.

In afara de doza evidenta de orgoliu regasita in acest context, m-am intrebat daca nu cumva ajutorul pe care il oferim celuilalt ia forme nebanuite pe care mintea noastra nu le poate percepe. Credinta intr-un echilibrul al vietii ma determina sa acord si mai multa relevanta celor mai sus exprimate.

Desi cei de langa noi nu ne vor oferi ajutorul sau sprijinul pe care noi il vom cere la un moment dat, este posibil ca modalitatea in care acesta sa se propage in vietile noastre sa nu corespunda cu asteptarile noastre. Cu toate acestea, el exista.

Sa luam un exemplu.

Poate ca ajutorul pe care noi il oferim unei persoane apropiate vine o data cu faptul ca o ascultam de fiecare data cand are nevoie si o sprijinim pe cat putem, oferindu-i sfaturile noastre.

La randul nostru, atunci cand avem o problema, avem tendinta de a ne indrepta catre aceasta persoana si de a-i cauta sprijinul. Spre dezamagirea noastra, ea nu are posibilitatea de a ne fi alaturi atunci cand noi avem nevoie.

Daca acest lucru se intampla in mod repetat, putem ajunge sa ne simtim folositi si chiar sa pierdem legatura cu persoana respectiva.

Totusi, o alta persoana pe care o ignoram sau pe care nici macar nu o observam cateodata este dispusa sa ne ofere ajutorul sau in mod neconditionat. Si desi nu ii vom intoarce serviciul din diferite motive, incepem sa constientizam cum functioneaza conexiunea cu ceilalti.

Este ciudat cum cel mai bun prieten nu ne poate fi alaturi intr-un moment dificil, insa un strain ne poate oferi mangaierea sa…

Si toate aceste exemple, toate aceste experiente par sa vina spre noi sub forma unui vartej in care ne lasam prinsi. Este un vant atat de puternic – viata noastra – incat in momentul in care cineva drag ne da drumul la mana, vine un altul sa ne cuprinda. Pe masura ce ne desprindem de cei dragi, apar altii care ne pot fi si mai dragi.

Am putea sa ne oprim cu totii pentru o clipa si sa ne gandim la toti oamenii care ne-au oferit ajutorul intr-un moment al vietii noastre.

De la persoana care a fost constant langa noi timp de ani de zile la strainul care ne-a platit amenda la autobuz in momentul in care nu aveam niciun ban in buzunar. De la mama care asculta oricand glasul durerii noastre la noul coleg care ne ofera pranzul sau.

Apoi am putea sa ne intrebam daca am oferit tuturor acestor persoane ajutorul nostru atunci cand ele aveau nevoie. Vom observa ca nu am facut acest lucru de fiecare data, insa poate am redirectionat acest ajutor in alta parte. Asa cum poate au facut-o si ei cand noi aveam cea mai mare nevoie de el…

Stiti ce incerc sa spun, nu-i asa? Ajutorul exista. Intotdeauna.

Nu m-am indoit niciodata ca pe masura ce oferim cu drag celorlalti, pe atat vom primi ceea ce ni se cuvine.

Adevaratul paradox este ca uneori primim atat de mult incat suntem incapabili sa vedem tot ceea ce ni se ofera. Legati la ochi, cerem din ce in ce mai mult, insa am putea sa ne descoperim fata si sa privim binecuvantarile care ni se ofera zilnic.

Voi ce simtiti fata de ajutorul care vi se ofera?

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *