Corpul a fost si este in continuare unealta marilor artisti.
Insa felul in care fiecare decide sa sa intre in contact cu acest aspect al fiintei umane va ramane intotdeauna o chestiune subiectiva. In filmuletul urmator, Alexa Meade ne prezinta corpul uman dintr-o perspectiva inedita.
“Poate ca doriti sa priviti totul indeaproape. In aceste picturi, exista ceva mai mult decat ochiul poate sa vada. Si da, este o pictura in acrilic a unui barbat, dar nu am pictat-o pe panza. Am pictat-o direct pe acel barbat.
Ceea ce fac cu arta mea este ca in cazul in care doresc sa-ti pictez portretul, il pictez pe tine, fizic pe tine. Acest lucru inseamna ca vei sfarsi prin a avea o ureche pictata deoarece va trebui sa-ti pictez urechea pe ureche. Tot ceea ce se regaseste in aceasta scena – persoana, hainele, scaunele, peretele – este acoperit intr-o masca de pictura care ascunde cine este in spatele acesteia. In acest fel, am posibilitatea de a crea o scena tridimensionala si sa o fac sa arate precum o pictura bidimensionala. Pot sa o fotografiez din orice unghi si tot va arata bidimensionala. Aici Photoshopul nu este inclus. Aceasta este doar una din cele 3 fotografii tridimensionale care imi apartin.
Poate va intrebati cum am avut ideea de a transforma corpul oamenilor in picturi. La inceput, aceasta idee nu avea nimic de-a face cu oamenii sau cum pictatul. Era vorba doar despre umbre. Eram fascinata de absenta luminii si mi-am dorit sa gasesc o cale prin care sa materializez acest lucru. Asa a aparut ideea de a picta umbre. Mi-a placut la nebunie faptul ca puteam sa ascund in spatele acestor umbre propria mea varianta pictata.
Mi-am dorit sa vad ce mai puteam alatura umbrelor si m-am gandit la prietenul meu, Bernie. Dar nu am vrut doar sa pictez umbrele. De asemenea, am dorit sa pictez corpul lui Bernie folosind diferite nuante de gri. Aveam o idee destul de clara despre ceea ce doream sa realizez si m-am asigurat sa urmez totul cu atentie. Dar ceva imi tot atragea atentia. Nu eram foarte sigura la ce ma uitam. Iar in momentul in care am facut un pas in spate, s-a produs magia. Imi transformasem prietenul intr-o pictura. Nu am reusit sa anticip ca in momentul in care doream sa pictez o umbra, voi trece aceasta experienta intr-o alta dimensiune.
Am trait un mic conflict interior deoarece eram cu adevarat incantata de ceea ce descoperisem, dar doream sa am o diploma in stiinte politice. Intotdeauna am avut visul de a merge la Washinton, de a sta la un birou si de a lucra in guvern. (Rasete). De ce a trebui sa apara acesta descoperire in calea mea?
Asa ca am luat decizia de a merge acasa dupa absolvire, dar pentru a ma duce in subsolul parintilor mei si pentru a invata sa pictez. Ultima data cand am pictat aveam 16 ani si eram intr-o tabara de vara. Nu doream sa invat sa pictez prin metoda copierii unor modele pe panza. Acest proiect nu era pentru mine. Eu imi doream spatiu si lumina.
Primele mele panze au sfarsit prin a fi folosite asa cum nu ai folosi niciodata o panza (rasete).
Iar in momentul in care am inceput sa pictez pe oameni, m-am simtit putin intimidata de faptul ca duceam oamenii la mine in subsol si ei ma vedeau cum pictam pe paine prajita. Unul dintre modele mele preferate este un pensionar care si-a lasat corpul pe mana mea. Nu a avut nicio problema in a sta nemsicat sau in a-i picta urechile. De fapt, nu a avut nicio problema in a sta la expozitiile publice de la metrou.
M-am distrat foarte mult pe parcursul acestui proces. Am invatat cum sa pictez in toate aceste stiluri diferite si am vrut sa vad ce pot face mai departe cu ele. Am gasit o colaboatoare, Sheila Vand, iar impreuna am avut ideea de a crea picturi pe o suprafata neobisnuita, laptele. Am facut rost de o piscina. Am umplut-o cu lapte. Am umplut-o cu Sheila si am inceput sa o pictez. Iar imaginile au fost mereu neasteptate in final deoarece aparea o cu totul alta imagine decat cea pe care eu o vizualizam inainte de a incepe sa-i pictez corpul.
Cand am inceput proiectul cu laptele, nu mi-as fi putut imagina ca voi trece de la cariera mea in politica la a transforma oamenii in picturi si la a picta oameni intr-o piscina cu lapte. Dar, din nou, cred ca este neprevazutul cel care iti aduce la suprafata ideea de a privi dincolo de cunoscut, dincolo de ceea ce e ascuns in umbre si de a regasi ceva mai mult decat ochiul poate cunoaste. “