viata ca un fluture albastru
Cutia cu metafore

Viata ca un fluture albastru

viata ca un fluture albastru

viata ca un fluture albastru

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente.

Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.

La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.

-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

 

 

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

5 comentarii

  1. Justin spune:

    Este un punct de vedere pe care il respect. Totusi, parerea mea este putin diferita.
    Problema liberului arbitru este controversata. Exista oameni care s-au luptat toata viata sa-si gaseasca fericirea, si nu au reusit (vezi cazul lui Ionescu de la Voltaj, caruia i-au murit in cativa ani prima sotie, apoi prietena si fiica). Aici deja nu mai e vorba de simple intamplari.
    Existenta destinului si a karmei, a influentei astrale sunt puse din nou pe tapet in zilele noastre, privite dintr-un punct de vedere apropiat de cel stiintific. Se pare ca liberul arbitru are o marja destul de redusa de actiune, fiind limitat de acele forte de care vorbeam.
    Un alt exemplu: comunismul nu a putut cadea in ciuda unor incercari sustinute, ca cele din Ungaria sau Cehoslovacia, decat atunci cand au aparut conditii favorabile din exterior.
    Nu vreau sa par pesimist, ci doar realist. Putem face ceea ce vrem, intre anumite limite. Nu putem pleca de pe Pamant deocamdata. Nu putem trai peste 120 ani. In stadiul actual de evolutie a omenirii, suntem extrem de limitati. Cu timpul, speram ca aceste limite sa se largeasca.

  2. O poveste frumoasa 🙂
    Eu cred ca, desi multe lucruri nu le putem controla, ceea ce putem totusi stapani este modul nostru de a reactiona la ceea ce ni se intampla. Iar asta face diferenta dintre cei fericiti si cei nefericiti.

    1. Absolut, complet de acord!

  3. Interesant articol!

    1. Multumim, Andrei!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *