nu si da
Ne oprim.
Asteptam. Nu facem nimic.
Avem impresia ca, daca ne-au nascut, parintii trebuie sa aiba grija de noi – nu o perioada, ci o viata. Platesc nasterea noastra cu timpul lor. Si, ca raspuns, le spunem zambind – « tu m-ai facut, tu sa ma cresti ». Dar noi refuzam sa crestem…
Credem ca am intalnit cu un scop oamenii care au devenit prieteni – pentru a ne asculta, pentru a ne ajuta. Si, daca nu sunt aproape cand avem nevoie de ei, mergem mai departe, spre alti oameni.
Suntem iresponsabili. Ii lasam pe ceilalti sa faca alegeri in locul nostru. Ei iau decizii, ei ne conduc viata, ei ne traiesc viata. Pentru ca noi, din comoditate, am devenit spectatori.
Gata !
Trebuie sa ne oprim din a intoarce privirea inapoi si sa incepem sa ne uitam, cu incredere, inainte.
Trebuie sa invatam ca prin punct avem un nou inceput.
Trebuie sa ascultam parerea celorlalti, dar sa dam curs doar gandului nostru.
Intre a gasi puterea din interior si a astepta solutii din partea celorlalti sa ne alegem, intotdeuna, pe noi. Sa fim responsabili !