despre uitareO poezie simpla si frumoasa despre uitare:
“Am uitat”... doua cuvinte. Simplu. Am uitat!
Am uitat… sa duc cartea imprumutata.
Am uitat… sa ud florile.
Am uitat… sa cumpar pastilele de tantari.
Am uitat… sa dau telefonul acela important.
Am uitat… lucruri marunte.
Cartea, daca nu am sa uit din nou, am sa o aduc.
Florile? Isi vor reveni.
Intepatura tantarului imi va aduce aminte sa cumpar pastilele.
Telefonul? Daca este important ma va suna el, individul.
CE SIMPLU! Am rezolvat totul. Si ce daca am uitat.
Am uitat…
Am uitat… sa zambesc.
Am uitat… sa-i spun astazi sotiei ca o iubesc.
Am uitat… cine esti. Erai coleg cu mine in liceu?
Am uitat… sa te privesc în ochi cand vorbeai cu mine. Scuze!
Am uitat… ca ti-am promis CD-ul.
Am uitat… sa mai stam de vorba, prietenul meu. Eram prea aglomerat.
Am uitat… lucruri importante, dar le-am rezolvat si pe astea…
Am trimis sms sotiei…
Am incercat sa-mi aduc aminte de tine din liceu… puteai sa fii oricine… dar am spus ca te cunosc.
Legat de CD, ti-am sugerat cine il mai are si care sigur nu uita. M-am scuzat ca am atatea de facut…
Apoi problema comunicarii, ce usor am accesat internetul si am inceput sa comunicam.
Am uitat… dar s-au rezolvat. Ce simplu. Am zambit.
Vezi tu? Asta inseamna descurcaret!
Am uitat…
Am uitat cine sunt…
Am uitat sa ma rog…
Am uitat sa privesc atent in jur.
Am uitat ca am un suflet ce trebuie hranit.
Am uitat ca viata mea nu este proprietatea mea. Nu pot sa mi-o asigur.
Am uitat… ca miscarea, ratiunea, sentimentul sunt doar daruri…
Doamne, am uitat…
Te rog, iarta-mi uitarea.
Scris de Romeo Hajdatan
Poate fi uitarea o vina? Este ea o neglijenta? Este un defect? Este o problema ce tine de patologie? In ce limite acceptam uitarile? Este un beneficiu pentru linistea noastra sa uitam anumite lucruri? Fiecare are propriile lui raspunsuri. Uneori , in uitare, lucrurile nu sunt remediabile. Nu uitam numai nimicuri ci uitam lucruri importante care ne pot afecta relatiile, profesia , perspectiva si chiar increderea in noi. Personal as fi vrut sa uit multe din lucrurile neconvenabile pe care le-am intanit, pe care le-am trait, dar nu am reusit.Ii invidiez chiar pe cei ce pot face asta. Daca ceva ne afecteaza puternic este posibil sa nu uitam niciodata. In cotidian , daca suntem organizati, nu uitam cand trebuie sa actionam .Daca ne ia valul uitam uneori de noi si asta nu e intotdeauna rau. Dar nu trebuie sa ne uitam menirea , nu trebuie sa uitam parintii, nu trebuie sa uitam pe cei care ne-au influentat pozitiv si ne-au ajutat.