trauma psihica si transmiterea transgenerationaa
Constelatii familiale si organizationale

Trauma psihica si transmiterea transgenerationala

“Ceea ce este coplesitor este transmis celor care ne sunt apropiati. Cei pe care ii iubim duc pentru noi ceea ce noi nu putem duce. Iar noi facem acelasi lucru, la randul nostru.”

Acest citat explica pe intelesul tuturor ce inseamna trauma psihica si trauma transgenerationala, despre care vom vorbi pe larg in articolul de astazi.

Acesta este subiectul cartii Lost in Transmission: Studii despre trauma de-a lungul generatiilor, editata de M. Gerard Fromm (2012). Este o colectie de eseuri despre trauma psihica si transmiterea transgenerationala a traumei, care pleaca de la ideea ca “ceea ce fiintele umane nu pot contine din experienta lor – experiente coplesitoare, de neimaginat, de nesuportat – se transmite generatiei urmatoare, ca un fel de sensibilitate afectiva sau urgenta haotica.”

Trauma psihica: cum se transmite

Transmiterea traumei psihice se poate referi la o familie anume care a suferit o pierdere, precum moartea unui copil, sau poate fi un raspuns impartasit la o trauma generala a societatii.

Maurice De Witt, un Mos Craciun stradal de pe Fifth Avenue, a observat o schimbare semnificativa de comportament in sezonul sarbatorilor de iarna de dupa 11 septembrie. Parintii isi tineau copiii de mana in mod insistent si foarte strans. Iar copiii simteau aceasta anxietate a parintilor. Nu puteau face conexiunea intre ce se intamplase in acea toamna si comportamentul parintilor, insa simteau faptul ca ceva era in neregula.

“Aces om a observat un mesaj dublu foarte puternic in comportamentul parintilor.”, spune Fromm. La nivel constient si verbal, mesajul este “Uite-l pe Mos Craciun. Iubeste-l.” La nivel inconstient si fizic, mesajul era “Uite-l pe Mos Craciun. Teme-te de el.”

Trauma psihica legata de evenimentele din 11 septembrie s-a transmis generatiei urmatoare prin modul in care acesti copii erau tinuti strans de mana.

Mostenirea psihica este adesea data mai departe prin indicii inconstiente sau mesaje afective care circula intre copil si adult. Uneori, anxietatea se transmite de la o generatie la alta prin povestile spuse.

Istoricul Peter Loewenberg invoca traditia orala a parintilor sai care au trait in timpul foametei din Germania din timpul primului razboi mondial, atunci cand sanatatea fizica si statura unei generatii erau micsorate din cauza malnutritiei prelungite.

Conform povestilor lor, o portocala impartita intre membrii intregii familii, o data pe an, era un adevarat festin. Loewenberg identifica un lant cauzal intre privatiunile fizice ale nemtilor in timpul primului razboi mondial care au culminat cu Marea Criza din 1929 si comportamentul nazistilor fata de copiii din centrul Europei in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

In ce masura experientele de foamete din copilarie au dus la o dorinta de reparatie fantezista prin regimul de foame si cruzime impus copiilor din lagarele de concentrare? – se intreaba Loewenberg.

Psihoistoricul Howard Stein a studiat subiectul traumei psihice colective in America si si-a imaginat toate posibilele directii in care trauma psihica poate fi transmisa in natiuni, grupari etnice, religii si familii.

Trauma psihica poate fi transferata pe directie verticala, de exemplu, prin reducerea drastica de personal intr-o corporatie. Este de asemenea cazul unei schimbari de lider intr-o comunitate bisericeasca, dupa ce pastorul a fost acuzat de comportamente sexuale inadecvate.

Stein vorbeste si despre trauma psihica care se transmite pe orizontala ca, de exemplu, in randul specialistilor in sanatate care lucreaza cu victime ale unor dezastre pe scara mare si care sufera de traumatizare prin proximitate.

Trauma psihica transgenerationala

Cei care au studiat natura umana au sustinut de mult timp ideea replicarii trasaturilor parentale in proprii copii. Scrierile non-stiintifice vorbesc despre faptul ca pacatele pot fi transmise de la parinti la copii. Prima elaborare stiintifica asupra impactului nevrozei parintilor asupra copiilor provine din anii 1800, din campul psihoanalizei.

Insa numai in epoca post-Holocaust au aparut studii semnificative asupra efectelor intergenerationale generate de trauma psihica.

Curand dupa descrierea sindromului Holocaustului de Niederland (1961), a fost raporata transmiterea efectelor traumei Holocaustului asupra celei de-a doua generatii.

Au fost identificate patru subtipuri de familii de supravietuitori ai Holocaustului: familiile victime, familiile amortite, familiile luptoare si familiile supravietuitoare.

Intr-un alt studiu au fost examinati soldatii care au dezvoltat stres post-traumatic in urma razboiului din Liban si s-a descoperit ca soldatii care proveneau din familii ale supravietuitorilor Holocaustului au dezvoltat stres post-traumatic in proportie mai mare. S-a demonstrat astfel existenta unui factor de vulnerabilitate purtat de copiii sanatosi ai supravietuitorilor.

Sunt raportate rezultate similare pentru copiii ai caror parinti au experimentat o trauma psihica semnificativa in viata. Acesti copii au prezentat mai multe simptome de stres post-traumatic, dupa ce au fost martorii unui incident violent.

Au fost facute cercetari asupra faptului ca trauma psihica repetitiva poate altera nivelul de raspuns al axei hipotalamico-pituitara-adrenocorticala chiar inainte de instalarea sindromului de stres post-traumatic si s-a descoperit ca urmasii supravietuitorilor Holocaustului dezvolta stres post-traumatic dupa evenimente traumatice si raporteaza un numar mai mare de simptome.

Alte studii au confirmat faptul ca urmasii supravietuitorilor Holocaustului sunt mai vulnerabili la stresul psihologic dupa dezvoltarea cancerului de san.

Pacientii care sufera de sindromul de stres post-traumatic vorbesc adesea despre proprii parinti ca fiind tot timpul preocupati de ceva si limitati emotional.

Simptome ale parintilor precum retrairea traumelor, amortire emotionala, fenomene disociative nu ajuta copilul sa dezvolte un simt al sigurantei in lume. E mai putin probabil ca acesti parinti sa raspunda optim in timpul unei crize de dezvoltare a copilului si sa-l ajute pe acesta sa-si explice lumea intr-un mod comprehensibil.

Parintii care sufera de sindromul de stres post-traumatic au dificultati in a modela un simt sanatos al identitatii si autonomiei copilului, in a-i transmite mecanisme de auto-reglare sanatoase ale afectului si mentinerea unei perspective echilibrate atunci cand provocarile vietii apar.

In loc de aceste modele, pot oferi conditionari legate de raspunsuri catastrofale la situatii normale de viata, amorteala emotionala nepotrivita contextului sau raspunsuri disociate. Astfel, gradul inalt de anxietate al parintilor poate interfera semnificativ cu progresul de dezvoltare al copilului.

O alta teorie ne spune ca transmiterea traumei se refera la doliul netrait si se manifesta ca acordarea unei sarcini de indeplinit. Urmatoarea generatie se lupta cu trauma, gaseste moduri de a reprezenta si retransmite experienta inapoi la parintii sai. Adesea, un copil din cadrul unei familii este nominalizat sa poarte si sa comunice jalea predecesorilor sai.

Trauma psihica si manifestarile ei la nivel inconstient

Cum caram povesti secrete intamplate inainte sa ne nastem?

Transmiterea transgenerationala legata de trauma psihica prinde viata in visele noastre, in actiuni, in lectii de viata transmise prin anumite fraze si invatate de la familia noastra. A descoperi aceste mosteniri inseamna sa spunem o poveste mai ampla, care pleaca de la generatia precedenta. E nevoie de ascultarea atenta a povestilor parintilor si bunicilor nostri si de acordarea unei atentii speciale asupra mediului social si istoric in care acestia au trait.

Legatura emotionala intre copil si stramosi este esentiala pentru dezvoltarea valorilor umane. Aceste legaturi determina adesea raspunsuri la intrebari precum: Cine sunt eu? Ce sunt eu pentru familia mea? In cine putem sa avem incredere si cine sunt dusmanii nostri? Ce ma leaga de familia mea? Si, cel mai important, din aceste legaturi, pe cine resping si pe cine pastrez?

Cum renunta cineva la misiunea pe care a primit-o de la propria familie? Este un teren alunecos al gasirii propriei cai, in mijlocul unei retele de loialitati familiale, fata de care pana la un punct acea persoana a fost fidela. Lucrul cu trauma psihica care sta la baza acestor mosteniri transgenerationale implica un proces dureros de separare, care se poate manifesta ca o criza de identitate, ca ruperea unui lant emotional. Asa cum spune Fromm, ceva profund intim si care iti definea viata se sfarseste.

Copilul spune, prin propria sa viata, ceea ce parintii nu pot verbaliza. Astfel, propria experienta de viata a fost generata de la acest izvor care ne-a investit, in mod inconstient pentru noi, sa purtam in viitor ranile parintilor.

Iar a trece dincolo de trauma predecesorilor nostri este un proces de vindecare personala care inseamna ca vom fi capabili sa ajutam si viitoarele generatii sa se vindece. 

 

Resurse:

Psychologytoday.com
Psychiatrictimes.com

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *