concurs cartea trezirii
Concursuri

Concurs Cartea Trezirii: editura Adevar Divin

concurs cartea trezirii

concurs cartea trezirii

Concurs Cartea Trezirii:

Cele mai frumoase doua comentarii, in opinia noastra, ale urmatorului fragment vor fi premiate cu cate un exemplar din ,,Cartea trezirii – Sa avem viata pe care o dorim fiind prezenti in viata pe care o avem” de Mark Nepo, editura Adevar Divin:

,,Filosoful Michael Zimmerman a povestit odata ca, fiind copil la scoala, cineva i-a dat o pereche de catuse chinezesti, un dispozitiv aparent nevinovat, ca un degetar, cu deschidere la ambele capete. I l-a dat fara sa-i spuna vreun cuvant si, fireste, din curiozitate, el si-a bagat aratatorul de la mana dreapta prin celalalt.

In mod misterios, ceea ce transforma dispozitivul in catuse era faptul ca degetele erau prinse mai strans cu cat incercai sa le tragi in afara. Simtindu-se prins, a intrat in panica si a tras mai tare. Catusele s-au strans. Dar deodata, a incercat sa faca invers si, cum a indreptat degetele catre interior, dispozitivul a slabit stransoarea si a putut sa-si elibereze degetele usor si incet.

De cate ori in viata, incercarea noastra de a scapa nu face altceva decat sa ne stranga si mai mult catusele. In aceasta clipa, filosoful ne dezvaluie paradoxul care subliniaza curajul: indreptarea catre ceea ce ne strange ne va permite sa ne eliberam.”

Care este parerea voastra legata de acest text? Credeti ca imbratisarea incercarilor la care ne supune viata reprezinta o solutie? Cum ar trebui sa reactionam fata de rezistenta pe care o opunem in fata acestora?

Textul este extras din cartea cu care veti fi premiati.Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa va inscrieti ca useri pe site-ul www.damaideparte.ro si sa ne lasati mai jos comentariile voastre legate de fragmentul de mai sus. Perioada de concurs 11-21 decembrie 2012. Castigatorii vor fi afisati pe pagina concursului in data de 21 decembrie.

Mai multe despre aceasta carte, gasiti aici.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

17 comentarii

  1. Cu siguranta, imbratisarea incercarilor reprezinta solutia. Motivul pentru care in viata ne apar obstacole este ca acestea sa fie vindecate la toate nivelele, altfel nu vad legatura.
    Oamenii si situatiile, care ne apar in acesta perioada in viata noastra, sunt cele pe care trebuie sa le integram si sa le intelegem, daca nu acestea se vor tot repeta insa in ipostaze diferite.
    Concluzia mea este sa nu fugim de ceea ce ne este frica, deoarece la un anumit moment dat acesta frica trebuie invinsa si inlocuita cu IUBIRE NECONDITIONATA unica si suprema lege.

  2. Suferinta ne tine legati precum catusele din poveste. Cu cat vrem sa scapam de ea mai tare, cu atat mai tare ne prinde. Ne tot intrebam “de ce mi se intampla numai mie astfel de necazuri?”…

    Raspunsul este unul foarte simplu: in primul rand, nu ti se intampla DOAR tie, iar, in al 2-lea rand, necazurile au ca scop final evolutia noastra. Odata ce ne-am inteles lectia, putem merge mai departe.

    “NUU, eu NU VREAU sa sufar!!! Vreau sa scap!!!” – si catusele se strang tot mai tare..

    “Accept ceea ce este, cu calm si intelegere. Doresc sa vad ce am de invatat din fiecare situatie pe care am atras-o.” – si catusele se deschid.. Uneori raul de acum este pragul pe care trebuie sa il trecem pentru a ajunge la binele de durata.

    Alegerea este doar a noastra. Daca ne invatam lectia, acel necaz nu va mai veni peste noi (sau nu il vom mai percepe ca fiind un necaz). Daca nu ne invatam lectia insa.. povestea se va tot repeta..

  3. Daniela spune:

    Eu cred ca toti avem instinctul de a ne indeparta de o situatie pe care o consideram neplacuta si care ne produce suferinta.
    Dar cred ca infruntarea situatiilor neplacute este solutia cea mai buna. Solutii exista tot timpul , depinde doar de noi daca vrem sa le gasim…in orice situatie avem tot timpul cel putin trei alegeri…cum vrem sa ne simtim in fata unei situatii este tot alegerea si responsabilitatea noastra, si in consecinta alegem si comportamentul pe care il avem…Si daca avem atatea alegeri, de ce am alege sa fim victime? Nu situatiile ne controleaza pe noi, nu suntem victime, noi suntem stapanii propriei vieti, a propriilor alegeri si avem puterea de a ajunge la rezultatele dorite in orice situatie. Si cand ajungem la rezultatul dorit si simtim ca, infruntand o situatie, am rezolvat-o dobandim un sentiment de putere si libertate. Avem tot timpul libertatea de a alege sa ne simtim liberi.

  4. În opinia mea, îmbrățișarea încercărilor la care ne supune viața este o soluție pentru a fi implicat în mod activ în propria ta viață. Reprezintă o modalitate de a înlatura temerile și grijile copleșitoare care domină în general persoanele care de regulă evită să accepte provocările vieții, stau retrase și se complac într-o rutină comodă prea bine cunoscută lor.
    Asfel de persoane nu dau curs sentimentelor de curiozitate. Ba mai mult, manifestă acea rezistență la schimbare, oricât de aparent neînsemnată ar fi acea schimbare.
    Consider că pentru a rămâne viu, lucid și capabil să supraviețuiești, este obligatoriu să cultivi curajul de a ‘înota contra curentului’, curajul de a îmbrățișa soluțiile atunci când ele ți se relevă, chiar dacă acestea par a fi nefirești, sau reprezintă exact contrariul a ceea ce considerăm inițial a fi o rezolvare – ca sensul de deschidere a cătușelor, în fragmentul comentat.

  5. Ilinca spune:

    Buna seara la toata lumea! Ca sa particip la concurs cum anume trebuie sa ma inscriu ca user? sau e de ajuns sa postez comentariul referitor la acel text? Va multumesc 🙂

    1. damaideparte spune:

      e suficient sa postati comentariul.

  6. Andhra spune:

    Cu mult timp înainte de a percepe spiritual cît de benefic e să te relaxezi într-un context aparent copleşitor, am aplicat această îmbrăţişare fricilor cînd am învăţat să înot şi să merg pe bicicletă. Şi chiar în anumite momente cînd eram elevă şi trebuia să răspund la şcoală din lecţii foarte dificile: cu cît păşeam în faţa clasei mai calmă, cu atît eram mai prezentă şi capabilă să răspund. Sau cînd apar tensiuni într-o relaţie: cu cît construieşti mental mai multe scenarii şi te ambalezi, cu atît se înrăutăţeşti situaţia. Pe cînd un moment de deschidere în care hotărăşti să rosteşti celuilalt ce te deranjează rezolvă problema în 99% din cazuri. Cred că subconştientul uman nu uită niciodată asta şi deseori de-a lungul vieţii ne comportăm ca nişte adevăraţi maeştri spirituali. Acele clipe cînd pur şi simplu pare că nu există o altă cale de a topi trăirile grele ca plumbul. E mai uşor şi mai stabil să mergi pe o sîrmă cu ochii deschişi, îndreptaţi în faţă, şi cu muşchii concentraţi pe următorul pas decît cu ochii închişi, cu trupul încrîncenat şi cu sloganul “o să cad, o să cad”.

  7. Roxana spune:

    Este un proverb :”De ce ti-e frica, nu scapi”. Cu cit e mai mare frica de ceva anume, cu atit mai mare e probabilitatea sa se intimple acel lucru. Cind sint deschisa la orice in viata mea, nimic nu ma mai poate speria. Ma bucur, ma intristez, sint fericita, sint indurerata…toate trec.

  8. Exista ‘legi Universale” dupa care ar trebui sa ne calauzim. Universului nostru care, nu este deloc haotic, ci este in perfecta armonie si echilibru:
    -Legea Detasarii, care s-ar enunta, ”….ca oameni suntem trecatori pe acest pamant si nu trebuie sa ne atasam prea mult, nici de obiect(lucruri) nici de fiinte, intrucat atasmentul poate crea dezechilibrul energetic….prin urmare ne dauneaza;
    -Legea Acceptarii, care spune cam asa,….” a opune rezistenta, insemna sa-ti amplifici frica.
    Orice lucru caruia ii opunem rezistenta te face sa suferi. Acceptarea insemna armonie. Adesea la ce te opui aceea devii…”’
    Prin urmare trebuie sa fim foarte atenti si prezenti la ceea ce ni se intampla cu noi si cu cei din jurul nostru.

  9. Dan December 16, 2012 at 5:52 pm .

    Exista ‘legi Universale” dupa care ar trebui sa ne calauzim. Universului nostru care, nu este deloc haotic, ci este in perfecta armonie si echilibru:
    -Legea Detasarii, care s-ar enunta, ”….ca oameni suntem trecatori pe acest pamant si nu trebuie sa ne atasam prea mult, nici de obiect(lucruri) nici de fiinte, intrucat atasmentul poate crea dezechilibrul energetic….prin urmare ne dauneaza;
    -Legea Acceptarii, care spune cam asa,….” a opune rezistenta, insemna sa-ti amplifici frica.
    Orice lucru caruia ii opunem rezistenta te face sa suferi. Acceptarea insemna armonie. Adesea la ce te opui aceea devii…”’
    Prin urmare trebuie sa fim foarte atenti si prezenti la ceea ce ni se intampla cu noi si cu cei din jurul nostru.

  10. pauna oana spune:

    Toti avem temeri,obsesii,fobii.Fiecare e ciudat in felul sau.
    Temerile astea ma faceau sa imi tremure picioarele,sa ma inrosesc,sa ma balbai,sa visez urat pana cand le-am infruntat:ori m-a impins cineva de la spate,ori am avut un moment de curata adrenalina.Ajungand in acel punct,mi-am dat seama ca nu se intampla nicio situatie jenanta,sa cotul fusese inc apul meu,nu rade nimeni de mine,e chiar bine.Daca stam cu temerile fara sa le infruntam,ne incatusam sufletele pe perioade indelungate.Viata cu un corset face respiratia destul de greu de realizat.Cand corsetul este dat jos,omul traieste in libertate,liniste,fericire.

  11. Florentina spune:

    Buna ziua! O intamplare hazlie m-a facut sa-mi rezerv timp pentru a va scrie, pentru ca tot amanam. Azi dimineata copilul meu care are 4 ani si 7 luni, cand a ajuns in gradinita se chinuia sa-si dea caciulita jos dar nu reusea. Tot ce facea era sa stranga mai tare cele doua noduri la care ajunsese, tragand in alta directie decat cea necesara. L-am observat si i-am zambit, calma. Ma privea mirat, ca si cum mi-ar fi spus “nu vezi cat ma chinui si tu esti asa de calma?”. Mi-am amintit de catusele chinezesti si mi-am dat seama ca e necesar sa-i educ de pe acum un mod de reactie prin care sa obtina rezultatul dorit. Mi-am gasit timp, cu toata graba, sa-i explic de ce trebuie sa stea calm si sa lase cele doua snururi libere, pentru ca eu sa-l pot dezlega. In curand fiul meu va sti sa dezlege doua noduri, inainte ca acestea sa se stranga prea tare. Va fi urmatorul exercitiu pe care il vom face. Chiar daca acum vrea se invete sa-si faca fundita la caciula.
    Aceasta intamplare m-a facut sa inteleg si mai bine fragmentul din Cartea Trezirii. La prima lectura a acestuia, gandul mi s-a indreptat spre ce citisem de curand in articolul “Cum sa ne traim profund sentimentele?” unde Brandon Bays spunea despre scufundarea in totalitate in emotie, si sensul acelui “nu fugi de ea”. O dureroasa asemanare cu capcanele de care adesea, precum animalele padurii, nu reusim sa scapam si cu cat tragem mai puternic piciorul prins in fiare, cu atat rana devine mai adanca si mai sangeranda.
    Dar totul e bine cand se termina cu bine, sa inchei cu un aer optimist, lectia a fost foarte folositoare, le astept cu drag pe urmatoarele.
    Sarbatori fericite intregii echipe si cititorilor!
    La multi ani!

  12. Carmen spune:

    Am observat ca, de cate ori primesc intr-un mod firesc evenimentele din viata mea, am rezultate surprinzatoare, Stiu ca a accepta momentul prezent, indiferent de forma pe care o imbraca, e cheia rezolvarii tuturor obstacolelor deoarece las viata sa curga in modul ei natural, fara sa o blochez. De fapt, obstacolele sunt oportunitati in fata carora trebuie sa ma deschid, nu sa opun rezistenta.Sa nu credeti ca imi iese tot timpul, dar cu cat pun mai multa constientizare, cu atat magia vietii se deschide in fata mea. Astfel ca, fragmentul redat mai sus imi aminteste si imi intareste un mod frumos de a trai: a fi trait de Viata.

  13. Marcela spune:

    Alegerea copilului ca subiect al intamplarii, nu este intamplatoare.Filozoful alege copilul pentru ca el este nestiutor si curios in acelasi timp.Dar copilul putem sa fim oricare din noi atunci cand suntem in fata unor incercari ale vietii, in fata unor provocari.Nu stim regulile pentru ca nu ne-au fost date dar curiozitatea ne face sa incercam sa actionam,Mai intai se poate intampla sa gresim pentru ca nu stim calea dar important este sa nu abandonam cand am esuat.Mergem inainte pe o alta cale si prin incercari putem ajunge la adevar, putem rezolva problema,putem sa ne invingem temerile si nelinistile,capatam incredere in capacitatea noastra de a gasi solutii si de a lua decizii.Copilul ar fi putut alege sa nu actioneze dar atunci nu ar fi invatat nimic;numai atunci cand raspundem provocarilor prin implicare responsabila, progresam.Daca viata nu ne-ar supune la incercari noi nu am sti de ce suntem capabili,nu am sti care sunt limiltele noastre si cum putem sa le ingustam.Eu sunt si acum copilul care primeste catuse!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *