HUMAN este un documentar absolut impresionant realizat de Yann Arthus-Bertrand, cel care a realizat Pamantul vazut de deasupra si documentarul Home. Pentru a fi realizat, a fost nevoie de 3 ani si istorii reale de viata a 2000 de femei si barbati din 60 de tari.
A privi acest documentar a fost o experienta unica pentru mine. Am vazut oameni si povesti de viata incredibile: de la ucigasul care a invatat ce inseamna dragostea si iertarea de la mama victimei sale, de la povesti de dragoste cu indragostiti care au vrut sa se sinucida pentru ca nu puteau fi impreuna, de la povestea transexualului care arata acum ca o femeie superba, de la sotia mandra ca sotul ei are doar doua sotii, de la barbatul indragostit nebuneste de trei femei in acelasi timp, de la barbatul fara maini si picioare care si-a gasit dragostea, de la sotul care si-a ingrijit sotia bolnava timp de ani de zile…
…pana la sotul care si-a injunghiat sotia ca a divortat de el, pana la femeia care e inchisoare pentru ca a facut un avort sau femeia care si-a omorat sotul pentru ca o batea…sau pana la femeia care a reusit sa-si ajute sotul sa nu mai fie un abuzator.
Apoi, de la femeia care priveste timp de 12 ore la niste sticle goale pana la femeia care trebuie sa ceara voie sefului pentru a merge la toaleta si pana la cei care sunt atat de saraci incat sunt recunoscatori ca gasesc boabe de orez in gaurile de sobolani.
Povesti incredibile, oameni incredibili, pentru majoritatea celor care traiesc o viata moderna, definita ca “normala” in zilele noastre…insa insasi viata este uneori incredibila, avand darul sa ne uimeasca si sa ne surprinda de fiecare data cand o privim cu adevarat.
Aveti mai jos traducerea primei parti din acest documentar, realizat in trei parti. Vizionare placuta!
Documentar Human: partea 1
Imi amintesc de tatal meu vitreg care ma batea cu prelungitoare si umerase, bucati de lemn si tot felul de lucruri. La fiecare bataie imi spunea: “Ma doare mai mult decat pe tine. Am facut-o doar pentru ca te iubesc.” Astfel, mi-a transmis mesajul gresit despre ce inseamna iubirea. Asa ca, timp de multi ani, am crezut ca dragostea doare. I-am ranit pe toti cei pe care i-am iubit. Si am masurat dragostea prin cat de multe durere poate suporta cineva din partea mea. Si doar dupa ce am ajuns in inchisoare, intr-un mediu lipsit de dragoste, am inceput sa inteleg ce este si ce nu este dragostea. Am cunoscut pe cineva. Iar ea mi-a oferit prima imagine a ceea ce este dragostea, pentru ca a vazut dincolo de conditia mea si faptul ca eram in inchisoare cu pedeapsa pe viata, pentru cel mai rau tip de crima pe care cineva il poate face: am omorat o femeie si un copil. Agnes, mama si bunica lui Patricia si Chris, cei pe care i-am omorat, mi-a dat cea mai frumoasa lectie despre iubire. Ar fi trebuit sa ma urasca. Dar nu a facut-o. Cu timpul, in calatoria pe care am facut-o, a fost incredibil, insa ea mi-a oferit dragoste. Si m-a invatat ce este dragostea.
Dragostea este inceputul si sfarsitul. Dragostea este locul de unde venim si unde ne ducem si ceea ce traim intre. Dragostea este totul.
Cuvantul dragoste este plin de semnificatii pentru mine. Cand vorbesti de dragoste, curpinzi totul. Unde nu este dragoste, nu este nimic. Sau te simti gol. Dragostea este ceea ce umple sufletul.
Am petrecut 13 ani cu sotia mea, o persoana minunata. Suntem diferiti, de aceea ne completam unul pe celalalt. Ea e speciala pentru mine. Este jumatatea mea feminina. O iubesc mult. Avem un baiat de 11 ani. Pot sa traiesc fara ea insa fara ea, nu pot sa fiu. Cred ca trebuie sa iei dragostea zi dupa zi. S-o traiesti in fiecare zi. Este acel sentiment ca poti sa dai si ca si cealalta persoana poate sa-ti dea tie. Sotia mea are un caracter puternic. E cea care ghideaza familia. O iubesc mult. E magnifica. Cred ca dragostea este acel sentiment pe care il cautam. Si nu toata lumea il gaseste. Eu l-am gasit.
Daca nu faci sex, relatia ta de iubire va fi un esec. De ce? Pentru ca sexul vine din dragoste. Fara sex, lucrurile vor merge gresit. Sotia ta se va intreba: Imi ofera dragoste, dar nu si sex. Imi da dragoste, mancare, haine, de toate, mai putin sex. Ce sa fac cu acest barbat? Ce se va intampla cu casa noastra? Acea casa nu va rezista, pentru ca dupa dragoste trebuie sa vina sexul. Si asta este motivul pentru care exista dragostea. In caz contrar, nu exista nimic.
Ce intrebare, daca am avut iubite? Sa fiu sincer, n-am avut niciodata. Ma duceam la petreceri dar nu dansam pentru ca sa va spun sincer nu am invatat niciodata sa dansez. Am incercat, dar n-a mers. Asa ca am renuntat.
Documentar Human, partea 1
Am fost iradiat de bomba atomica de la Hiroshima si parintii logodnicei mele s-au opus casatoriei. Si pentru ca n-am putut sa ramanem impreuna, am luat o decizie: in lumea aceasta, dragostea noastra este interzisa, deci sa fim impreuna in viata de apoi. Am luat somnifere pentru ca am vrut sa murim impreuna. Nu stiu daca a fost noroc sau ghinion, dar ne-am revenit. Apoi am plans pe un deal, pentru ca am vrut sa fim impreuna si nu am putut. Ce destin teribil! Am plans cu toata inima noastra. Asta s-a intamplat. Sanatatea mea era mai mult sau mai putin buna, insa am supravietuit. Parintii ei si-au dat intr-un final acordul. Dupa sapte ani si jumatate, am putut intr-un final sa ne casatorim. Dupa un asemenea lucru, cand ma confrunt cu o dificultate in viata, ma gandesc la toata acea situatie si pot sa trec peste orice. Am fost un cuplu minunat.
Prima data cand m-am indragostit, aveam 12 ani. Am suferit mult pentru acel baiat. Pentru ca nu-l interesam. Doar nu putea sa se indragosteasca de alt barbat! Si ma gandeam: Sunt fata, oare de ce nu ma iubeste? Asta a fost prima mea dragoste, copilareasca. Prima mea dragoste adevarata, cu litere majuscule a fost la 22 de ani. Era un barbat minunat, inca suntem prieteni. A fost complicat, pentru ca atunci cand am decis sa fac schimbarea sexuala si sa devin ceea ce mi-am dorit sa fiu toata viata: femeie, a fost complicat. Dar a fost foarte frumos.
Sotul meu are doua sotii. Este poligam, are doua sotii. Aici, in Senegal, unii barbate au si cate patru sotii. Altii au 3, altii 2. Dar sunt si unii care au doar una. E alegerea lor. Unii au 6,7,8, 9 chiar 10. Dar sotul meu are doua. Eu sunt prima si cealalta este a doua. Traim in pace. E prietena mea. Ma iubeste. Si eu o iubesc pe ea.
Dragostea este un lucru foarte complicat pentru mine. Pentru ca iubesc femeile. Nu stiu daca e o problema, dar nu pot sa concep sa iubesc o singura femeie intr-o anumita perioada. In acest moment, iubesc trei femei in acelasi timp. Cred ca sunt in locul gresit, pentru ca aici nu este permis. Si cu toate astea este total posibil si total viabil, aceasta dragoste pe care o simt pentru toate trei. Nu stiu daca aceasta viata este indecenta, dar este un fapt. Si fiecare din aceste femei se potriveste perfect cu o anumita parte din mine. Si astfel imi traiesc iubirile foarte intens. E rusinos sa vorbesc despre aceste lucruri astfel, dar am trei iubite si sunt indragostit nebuneste, furibund si pasional de toate trei.
Atunci cand te casatoresti cu cineva, te casatoresti cu acea persoana asa cum este. In acel moment, il iubesti asa cum este. Eu am avut un accident. Mi-am pierdut mainile si picioarele. Ea nu s-a maritat cu un barbat fara maini si picioare, dar a stat acolo cativa ani. Ne-am separat in cele din urma si a trebuit sa-mi incep o viata noua. Mi-a luat 3 ani sa trec peste despartire. Dupa trei ani mi-am spus: Nu poti sa ramai singur! Asa ca m-am abonat la un site de intalniri. La inceput, am pus fotografii in care mi se vedea doar capul. Restul corpului era surpriza. Nu aratam ca nu am brate si picioare. Ma distram pe Internet, insa cum le spuneam oamenilor despre handicapul meu, nu-mi mai raspundea nimeni. Asa ca am inceput sa fiu transparent in legatura cu handicapul meu si intr-o zi am intalnit-o pe Suzanna. Deci iata, dragostea este posibila. Se fac 8 ani de cand suntem impreuna. Suzanna are trei fete, eu 2 baieti. Avem un caine cu un singur ochi, 4 pisici, un purcelus de guinea. Este o familie recompusa foarte mare. Totul este posibil. Am gasit din nou dragostea. Si ne iubim intr-adevar foarte mult. Asta e minunat.
Cand am decis sa divortez, nu am mai dat inapoi. Sotul meu a venit la parintii mei acasa. A intrat, usa era deschisa si m-a injunghiat. A fost cel mai greu lucru prin care am trecut. Mi-am vazut viata trecand prin fata ochilor. Ce cosmar, nu-mi venea sa cred. Am crezut ca doar vrea sa ma ameninte. Nu am crezut nicio clipa ca o va face. Un barbat care m-a iubit si pe care l-am iubit, cu care am trait 10 ani, cu care am avut copii…Nu-mi venea sa cred. Am strigat: Chadi! E prenumele lui. M-a injunghiat de cateva ori. Am crezut ca o sa mor ca un martir. M-am prabusit. Auzind zgomotul, fratele meu a venit sus. Al doilea soc pe care l-am avut-pentru ca inca puteam sa aud ce se petrecea in jurul meu-a fost cand fiica mea a intrat in camera unde zaceam pe jos. A inceput sa strige: “Mama e moarta!” Cred ca asta a fost cel mai greu lucru. Sa stiu ca fiica mea…In spital, i-am spus doctorului: Fata mea, fata mea…Doctorul mi-a zis: Gandeste-te la tine! Uita de fiica ta, uita de toata lumea…Fiica mea si mama…eram asa de speriata pentru ele, dupa acest soc. Dar a fost inceputul vietii mele, si nu sfarsitul ei. M-am trezit si am decis ca viata mea ar trebuie sa se schimbe complet. A trebuit sa ma schimb. Multumesc lui Dumnezeu, inca sunt in picioare.
Documentar Human, partea 1
Dupa ce am fost casatorit timp de 50 de ani, 49, 51, sotia mea s-a imbolnavit rau chiar inainte de a celebra cea de-a 50-a aniversare a casatoriei noastre si a suferti cumplit timp de 2 ani, fiind invalida. Pentru ultimii doi ani din viata, am fost sora medicala, doctor, prieten, iubit, sot. I-am facut baie, am hranit-o, am imbracat-o, am plimbat-o in scaunul cu rotile si i-am indeplinit toate nevoile. Toata lumea imi zicea sa iau o sora medicala zi si noapte sa aiba grija de ea, pentru ca nu putea sa doarma. Era treaza 24 de ore din 24. Ea m-a rugat sa nu fac asta. Voia ca eu sa am grija de ea. Si am facut-o cu cea mai mare dragoste. Si am facut-o singur. O duceam la masina, i-am carat tubul cu oxigen, scaunul cu rotile, am plimbat-o, am dus-o acasa, i-am facut baie, am pus-o in pat. Si am iubit faptul ca am putut s-o fac fara a avea nevoie de ajutor. Si ea a apreciat. Asta inseamna dragoste.
Dragul mea, am nevoie de atentia ta. Te rog, nu striga la mine. Vorbeste bland. Dragul mea, ce vrei? Spune-mi care sunt slabiciunile mele si ce trebuie sa schimb. Voi incerca sa-ti satisfac dorintele. Te rog, fa-ma fericita tot timpul. Dragul meu, am nevoie de dragostea ta atat de mult. Am plans atunci cand am vazut cupluri de 60-70 de ani mergand mana in mana. Este atat de greu de indurat. Ma simt atat de trista. Te rog, fa-ma fericita.
Nu m-am gandit niciodata la asta. Nu mi-ar fi placut sa fiu barbat. Pentru ca barbatii au o viata usoara. Prea usoara. Si vietile usoare sunt plictisitoare. Este usor profesional, este usor sa ajungi prada lor sentimentala. Pentru noi, doamnele, totul este dificil. Dar este si dorinta de a-ti atinge scopurile in ciuda dificultatilor. Fara indoiala, prefer sa fiu femeie.
Simt neputinta atunci cand o femeie mica intra in magazin, vede ceva sus si imi spune: “Daca ar fi aici un barbat sa ma ajute sa iau chestia aia de pe raft.” Nu trebuie sa fii barbat. Sari si apuca acel lucru. Ai doua maini. La ce-ti trebuie un barbat? Ce urmeaza? Ma face sa fiu atat de furioasa. Nu-mi place cand femeile sunt discriminate. E lucrul care ma enerveaza si ma deranjeaza cel mai mult.
In casa la noi totul mergea bine. Fara probleme. Era bine. Am fost casatoriti 20 de ani. Am divortat dupa 20 de ani de casnicie. Am divortat pentru ca intr-o dimineata am plecat la munca si el s-a opus. I-am spus ca nu am cunoscut nimic altceva in viata mea in afara de munca. Asa am fost crescuta. El a refuzat. Asa ca i-am zis: Daca nu muncesc, imi vei da tu ceea ce am nevoie? Daca da, voi sta. Am asteptat, insa nu mi-a dat nimic. Asa ca i-am zis: Ma duc sa muncesc. Nu ne-am certat. Am divortat.
Am incheiat casnicia dupa 19 ani de nefericire. Am stat pentru copii. La 50 de ani, am decis sa-mi inchei casnicia. Asta a dus la o serie de alte decizii. Am fost vegetariana 30 de ani. Am decis sa nu mai fiu vegetariana. Aveam o cariera de 20 de ani care nu-mi placea si am decis sa nu mai fac acel lucru si sa ma recalific profesional. Si am fost indragostita de o femeie pentru foarte mult timp, am intrebat-o daca vrea sa avem o aventura si ea a spus Da. Asa ca am trecut de la a fi o mama heterosexuala la a fi o mama lesbiana. Ceea ce a fost si este o experienta interesanta. Am intors totul cu susul in jos. Pur si simplu n-am mai putut trai asa. O viata prea constransa de judecati si moravuri. N-am mai vrut sa mai fac asta. Acea serie de decizii mi-a adus foarte multa izolare. Acum ies din izolare. Exista multe prejudecati legate de mamele care divorteaza. Se considera ca este cel mai cumplit lucru pentru copii. Nu pot spune asta din experienta mea.
Cand aveam 19 ani, viitorul meu sot, care ma stia doar din vedere, m-a rapit, conform traditiei Kazace, cu acordul parintilor mei. Tatal meu deja discutase asta cu mine. I-am spus ca nu voiam sa ma marit imediat, ca voiam sa studiez. Insa tatal meu si-a dat permisiunea parintilor viitorului meu sot. Am fost rapita in miezul zilei, in masina cu sotul meu si un prieten al lui, pe care il stiam. Asa m-au furat. Am condus toata noaptea, mergand cu 300 km/ora. Am ajuns in zori. Tatal sau m-a intampinat suspinand.
Sunt machiata, nu-i asa? Sunt atractiva sau nu? Daca ma vede un barbat, va vrea sa se uite la mine? Da, va vrea. Prima privire este normala, dar daca se uita a doua si a treia oara, e vina mea: daca port machiaj, eu i-am permis sa faca asta. L-am sedus. Barbatii se lasa usor sedusi de frumusetea femeii. Deci, ceea ce fac este gresit. In Islam, cand port val, o fac pentru a ascunde lucrurile frumoase legate de mine. Scopul este sa fiu mai religioasa. Deci, astept pe cineva care este religios sa-mi interzica comportamentul. Imi place dragostea dura.
Nu mi-am ales sotul. Era varul meu. Nu m-am gandit la dragoste. E o chestiune de traditii si obiceiuri. De-asta l-am lasat in Siria. Daca l-as iubi, ar fi cu mine acum.
Documentar Human, partea 1
Astazi, ma simt libera. Pentru ca pot sa fac diferite lucruri fara sa ma grabesc. Sunt divortata. N-ar trebui sa spun asta, nu? Sa mai inregistram o data? Stiu ca nu ar trebui sa rad de asta, dar ma simt bine, ma simt libera.
Din fericire, pentru noi, poligamia nu este posibila pentru femei. Spun din fericire pentru ca daca sotia mea ar iubi un alt barbat in afara de mine, asta ar face ca lucrurile sa fie dificile. Ar fi foarte complicat, pentru ca eu sunt extrem de gelos. N-as putea suporta ca femeia mea sa-si petreaca noaptea in bratele altui barbat si apoi sa petreaca urmatoarea noapte cu mine. N-as suporta. De aceea e bine, din fericire, ca poligamia nu este posibila in Burkina Faso. Pentru ca pur si simplu nu-mi pot imagina.
Cand am fost sa stau cu sotia mea in San Francisco…nu e sotia mea, e femeia cu care sunt, asta se intampla la o saptamana dupa ce am inceput sa ne intalnim. M-am trezit de dimineata si am zis: Cer de la tine asta, asta si asta si tu eziti. Femeia cu care sunt nu poate avea o lista de nu-uri. Trebuie sa fie mai multe da-uri sau nu vom avea o relatie. I-a luat cam o luna dupa ce i-am semnalat asta sa realizeze ca aceste Nu-uri nu ar putea exista. Deci atat de putin toxica este femeia mea. Ea este incredibil de unica si de extraordinara. E ca si cum a fost crescuta sa-si adore barbatul. Vechea scoala Mexicana. Stie cand sa-si sustina punctul de vedere. Asta nu inseamna ca nu poate sa-mi spuna ceva, nu inseamna ca eu nu vreau ghidare. Dar in casa mea, barbatul este barbat.
Acasa, in weekend, eu gatesc. Intr-o zi, un prieten a venit acasa la mine. Mi-a zis Tu gatesti? I-am zis Da. Pai sotia ta e bolnava? I-am zis: Nu, se odihneste. Cum, tu gatesti si sotia ta se odihneste? Da, are nevoie de odihna. Mi-a zis: Sotia mea nu va veni niciodata in vizita la tine. Pentru ca ii vei da idei si imi va cere sa gatesc. Si i-am zis: trebuie sa intelegi ca si ele au nevoie de odihna. Oricum ar fi, imi place sa gatesc pentru familia mea.
Sunt in inchisoare, pentru ca am facut un avort. Nu mi-as fi putut continua studiile pentru ca eram intr-o scoala cu internat si nu am vrut sa-mi opresc studiile. M-as fi oprit pentru mult timp, cu sarcina, nasterea, alaptatul si nu era o optiune pentru mine. Asa ca am decis sa avortez. Ceea ce ma bucura este ca maine ies din inchisoare. O sa incep o viata normal din nou. O sa fac ce n-am putut face in timpul incarcerarii. Imi voi continua studiile si voi munci. Si poate intr-o zi, voi avea un copil. Voi fi ca oricine altcineva.
Prima data cand tatal meu vitreg m-a violat, aveam 11 ani. A asteptat ca mama se plece de acasa. Mi-a cerut sa ma duc sa-i sterg televizorul din camera lui. In timp ce faceam asta, si-a pus mana peste gura mea si m-a aruncat pe pat. Mi-a zis: Daca tipi, te voi ucide. Am tacut. M-a violat si apoi mi-a zis: Pleaca si sa nu-i spui bunicii. Daca as putea sa ma razbun astazi, as lua un cutit si l-as omori.
Eram proaspat casatoriti, de 2 saptamani, cand a inceput sa ma bata. Am avut copii si tot ma batea. N-am mai putut. Chiar daca aveam 7 copii impreuna, ma saturasem asa ca l-am omorat. Nu conteaza. Oricum nu avea grija de familie. In timp ce eu imi iubeam copiii. De-asta l-am omorat.
Exista cale de iesire atunci cand esti abuzat. Pentru mine, a fost dur pentru ca eram abuzata in cel mai rau mod. Mi se punea un pistol la tampla, si eram silita sa pic in genunchi si sa cer indurare pentru viata mea. Si o faceam. Copiii mei priveau. Sau eram lasata sa dorm afara pe scari. A fost greu, pentru ca credeam ca e vorba despre mine. Ca eu sunt cea care facea ceva gresit in casnicia noastra. Si intr-o zi, m-am dus la lucru. Stateam in birou, inchisesem usa – imi amintesc de acea zi-si am plans. Fusesem batuta in noaptea aia. Si m-am gandit ca trebuie sa merg mai departe. O femeie a venit la mine atunci si m-a intrebat: Pot sa intru? Trebuie sa vorbesc cu tine. Am avut aceasta conversatie despre femei abuzate. Si –am spus: Eu nu sunt abuzata. Iar ea mi-a zis: Ba esti. Se vede pe fata ta. Dar omaneii nu vedeau, pentru ca zambeam foarte mult. Apoi am vorbit despre copii, cel mai important lucru din viata mea. Si m-am gandit: daca nu plec, fie voi muri eu fie vor muri copii mei. Trebuie sa plec. Trebuie sa fac ceva. M-am dus acasa si i-am zis sotului: Plec. Mark a intrat in soc, pentru ca nu a realizat ca eu chiar plecam. A zis: Nu ma vei parasi niciodata, ma iubesti prea mult. Si i-am zis: Stii ceva? Despre asta este dragostea. Despre a pleca. I-am dat doua alegeri: Ori te duci la consiliere, ori plec. Si stii ceva? Astazi este un barbat mult mai bun. Nu a mai ridicat o mana la mine din acea zi, de 9 ani. Deci acum 9 ani eram inca abuzata.
Documentar Human, partea 1
Sunt un muncitor din Bangladesh in industria de imbracaminte. Sunt revoltat cand un cumparator vine la patronul companiei sau la echipa de marketing pentru a negocia pretul comenzii. Si cand alte tari reduc preturile cumparatorul nostru va cauta cel mai bun pret. Ar putea sa gandeasca: Daca Bangladesh imi ofera imbracaminte de calitate buna, de ce sa nu platesc un pret corect? Dar noi am fost mereu dispretuiti. De toata lumea. Nu doar de o anumita persoana. Este consumatorul final care fura de la mine. Ce pot sa fac pentru asta? Cum putem noi sa fim fericiti? Cum?
Munca mea zilnica este sa privesc sticle goale. Le strang si le privesc cu grija, pentru a fi sigura ca sunt curate inauntru. Asta fac in fiecare zi. Incep la 7 jumatate dimineata si termin la 7.30 seara. Ajung acasa la 8. Cel mai important lucru pe care il fac este faptul ca privesc niste sticle in fiecare zi. Privesc la sticle timp de 12 ore.
Multe lucruri sunt interzise in fabrica: vorbitul, raspunsul la telefon, pentru a merge la baie trebuie sa cerem voie supervizorului permisiunea, si putem merge doar o persoana o data. Cat despre productivitate, e foarte pretentios. Exista o cota pentru fiecare ora, e verificat. Daca nu este atinsa aceasta cota, dau vina pe tine si te insulta. E de nesuportat. Suntem sub presiune continua. Ma simt epuizata. Nu mai pot. Dar nu am de ales.
Cand am inceput sa lucrez la vehicule, montam pedalele. Pentru a le monta, trebuia sa iau pedalele care cantareau 5 kilograme, este in regula pentru cineva care face mult sport. Dar trebuie sa le pui deasupra masinii, sa le ridici cu stomacul lipindu-se de ele si sa le pui in interior. Toti muschii spatelui lucreaza mult. Si este o piesa care nu e usor de potrivit. Trebuie sa te lupti cu ea. Te doare spatele si transpiri intr-una. Te uiti sus sitrebuie sa te grabesti, sa alergi. Linia de productie merge mult mai repede decat ai crede. E foarte greu. Si vin supervizori si-ti spun: grabeste-te, nu respecti planul de productie. Ii incetinesti pe ceilalti, nu e bine. Grabeste-te. Vin, te pun pe picioare si dupa aia cazi din nou. Si asta se intampla toata noaptea. Cana ajungi acasa iti dai seama ca ai facut sport cu minte asi cu corpul pentru ca esti angajat intr-o lupta continua cu gandurle care-ti spun: Gata, ma opresc, renunt, ma duc acasa, pentru ca asta inseamna sclavie si ganduri precum: Nu voi renunta, voi continua, nu am niciun motiv sa renunt, unii o pot face, deci eu de ce nu? Am continuat. Dar timp de o luna, cand ajungeam acasa, a trebuit sa-mi pun o perna sub stomac, pentru ca fizic corpul meu nu mai putea sa faca fata.
O persoana care munceste cinstit nu este bogata. Vorbesc despre cineva care lucreaza intr-o companie, si care nu a mostenit o afacere de familie. Cei car enu invart milioane intr-o companie. Pentru mine, acesti oameni nu muncesc. Ei stau la un birou si semneaza hartii. Sunt hoti ca si mine. Sunt sigur de asta. Daca vorbim de oameni care muncesc, sunt acei oameni care se trezesc in fiecare dimineata si care chiar muncesc. Ma uit la mama, s-a trezit in fiecare dimineata si acum are deja 40 de ani. Nu este bogata. A muncit toata viata ei.
Acum 9 ani mi-am parasit tara, Ukraina, pentru a veni sa muncesc in Paris. Fac tot felul de activitati: curat, plimb caini, fac babysitting, accept orice mi se ofera. Ajut chiar si femei batrane care raman atasate de mine. Oamenii sunt foarte buni cu mine si bunatatea umana este cea care ma face sa continuu. Dar este incomparabil cu dragostea si bunatatea pe care le am acasa. Am ajuns aici cand aveam 40 de ani si am dat 9 ani din viata acestei vieti de strain in Paris. Nu zic ca am o viata rea. Dar niciodata nu mai voi simti acasa aici. Imi aduc aminte de casa in care am crescut, de lumina din interior, si de mama care ma astepta. Aceasta lumina ma cheama si-mi spune sa ma duc acasa, in Ukraina. Copiii mei si mama mea ma asteapta de ani de zile sa ma intorc. Aici am bunuri materiale, insa sufletul meu vrea sa se intoarca acasa.
Sunt prostituata. Ma sacrific complet pentru familia mea. Parintii mei sunt fermieri si nu au venituri mari. Deci, port totul pe umerii mei. Partenerul meu ma mai ajuta, dar apoi ne-am separat. E o problema fara solutie. Trebuie sa muncesc mult astfel incat fata mea Lilian sa primeasca o educatie buna. Nu vreau ca ea sa aiba aceeasi viata ca a mea. Nu vreau sa aiba probleme. Accept oboseala. O accept. Sunt epuizata. Sunt atat de obosita incat nu pot sa-mi gasesc cuvintele. Trebuie sa fac sacrificii enorme.
Documentar Human, partea 1
Am taiat trestie de zahar si munca este foarte grea. Dar munca este tot ce ne-a mai ramas, chiar daca este foarte greu. Nu avem nimic altceva in viata. Soarele ne arde pielea, insa noi continuam sa muncim. Trebuie sa muncim din greu ca sa obtinem mancare. Altfel, nu avem nimic de mancare.
Pierderea slujbei a fost un soc imens. Faptul ca nu am gasit alta a fost un alt soc: lucrez de 27 de ani. Cand a trebuit sa ma intorc sa traiesc cu mama am simtit umilire. Un sentiment devastator. Am cazut intr-o depresie profunda. Mi-am zis: am 47 de ani si viata mea s-a incheiat? Nu mai am nimic de oferit? Si aceste ganduri te opresc sa iesi afara sis a vorbesti cu ceilalti. Te uiti la tine in oglinda si-ti spui: Cine esti tu, dobitocule? De-a ce te joci? Ce faci tu in viata asta? De ce respiri? De ce vezi soarele? Ce rost are toata nebunia asta in care traiesti? La 47 de ani te intorci inapoi sa traiesti la mama? Ti-era frica c-o sa ramai pe strada? Da, mi-era. Si toata umilinta asta se transforma in furie.
Sunt sarac. O sa definesc saracia acum. Ce inseamna pentru mine saracia. E atunci cand vreau sa ma duc la scoala si nu pot. Cand trebuie sa mananc si nu pot. Cand trebuie sa dorm, dar nu pot. Cand sotia si copiii mei sufera. Nu am un nivel intelectual suficient ca sa ne scoata din aceasta situatie. Chiar ma simt sarac. Fizic si mental. Voi cei bogati care ma ascultati acum, ce aveti de zis despre bogatia voastra?
Ceea ce e important la a avea bani este faptul ca iti ofera libertate. A avea bani inseamna sa nu te gandesti la ei si sa-ti iei orice iti doresti. De exemplu, iesi cu bani in oras, calatoresti. Vrei sa-ti cumperi ceva de exemplu o masina atunci nu trebuie sa te ingrijorezi noptile cum sa faci sa o cumperi. Iti permiti sa-ti cumperi lucruri care-ti plac. Toate aceste lucruri iti fac viata mai confortabila si mai usoara.
A fi bogat iti da libertate. Daca as fi bogata, n-as avea nevoie de o slujba. Mi-as allege o munca interesanta. M-as marita daca as vrea eu, nu pentru ca trebuie sau pentru ca imbatranesc. Cu bani, esti liber sa alegi. E ca si cum raul este lin si adanc. Apa acopera pietrele. A fi bogat este acelasi lucru: apa e suficient de adanca ca sa ne poarte peste obstacole.
Eu stiu ca sunt mai putin fericit cu bani multi. Si stiu ca inca imi doresc mai mult. Fie ca e vorba de sex sau bani sau oricare din aceste lucruri tranzitorii, cumva nu poti sa devii rational si sa vrei mai putin. Imi plac lucrurile si le urmaresc insa lucrurile ma fac fericit pentru o perioada scurta. Apoi, am provocari cu familia si nu stiu cum sa fac fericita o persoana deprimata. Nu poti sa le dai ceva si sa-i faci fericiti, pentru ca creierul lor nu e fericit. Asa ca ma simt frustrate ca nu exista leac pentru asta. Nu pot sa vantur bagheta magica si sa-mi fac copilul sa se simta mai bine.
Cand aveam 6 ani, eu si parintii mei am mers la supermarchet. Era departe. A trebuie sa luam un autobuz. La magazine, am mers la magazinul de jucarii. M-am oprit in fata unei cutii de sticla cu o papusa superba. Desigur, nu stiam cat costa. Si mama mi-a zis: Nu imi permit sa-ti cumpar papusa asta. Si i-am raspuns ca o femeie inteleapta: Nu-ti cer sa mi-o cumperi. Vreau doar sa ma lasi sa o admir putin. Mama inca ofteaza atunci cand spune povestea asta.
Documentar Human, partea 1
Cand nu mai avem mancare, mergem sa adunam boabe de orez din gaurile de sobolani. Atunci cand gasim cateva, la punem intr-un cos. Mergem acasa cand sunt suficiente pentru a umple un cos. Dimineata urmatoare, gatim orezul si apoi mergem sa adunam mai mult. Dumnezeu este bun cu noi. Are grija de noi si ne da tot ce avem nevoie. Cand Dumnezeu are grija de mine, intotdeauna gasesc niste orez. Caut in gaurile de sobolani si apoi merg acasa.
Uneori, gasesc de lucru, alteori nu. Dar chiar si cand gasesc, nu castig suficient. De exemplu, daca ma duc la munca zi, este doar ca sa pot manca maine. Daca muncesc azi, este pentru mancarea de a doua zi. Cum pot sa economisesc pentru a doua zi? Daca ma imbolnavesc? O sa va explic ceva. Pentru ca n-am avut bani, mi-am pierdut sora mai mare si trei dintre frati. Au murit, in fata ochilor mei. De ce? Erau bolnavi si aveau nevoie de ingrijiri. Spitalul la care am mers era prea scump. Li se dadeau niste ingrijiri minore si erau trimisi acasa. Stateam cu ei.intr-un final, asta s-a intamplat. Dumnezeu a decis. Dar cauza mortii lor a fost saracia.
Am trait intr-un loc inconjurat de vile. Eu am trait intr-o coliba. Stiam ca acei oameni aruncau adesea mancare. Iar noua si mai ales mie ne era foame. Voiam doar putina mancare sa mancam. Pe mine saracia ma intristeaza din cauza nedreptatii. Pentru ca daca cineva avea mancare si avea stomacul plin, putea sa gandeasca. A gandi inseamna inteligenta. Deci, putem fi saraci si traind intr-o coliba, dar putem avea inteligenta pentru a putea sa inaintam. Multumesc lui Dumnezeu, am reusit sa ma ridic deasupra acelei situatii. Dar cati altii nu pot? Unii mor din cauza ei. Si asta este foarte trist. Pentru mine, asta este nedreptate.
Strada este o scoala foarte dura. Saracia este o stare in care ma aflu in acest moment. Cand esti sarac, in fiecare zi, nu incepi sa te bucuri, dar te obisnuiesti, pur si simplu. Singuratatea este o stare. Este o stare care dureaza. Pentru multi. Pentru mult prea multi.
Unii dintre cei mai generosi oameni pe care ii cunosc nu au bani. Si asa ar trebui sa fie. Cand nu avem bani, e un stil de viata diferit. Cand vezi oameni batrani…in limba noastra nu exista un asemenea cuvant precum Multumesc sau Te rog, pentru ca se asteapta de la noi sa impartim sis a oferim ceea ce avem. Astazi, trebuie sa spunem Te rog si Multumesc, trebuie sa cersim pentur lucruri. In vremurile vechi, era de la sine inteles ca ar trebui sa impartim lucrurile. Era parte din cine eram noi. Si nu numai pentru aborigeni, ma astept ca toata lumea facea lucrul asta inainte de aparitia banilor. Dar in zilele noastre zicem: Este al meu. Nu mai impartim lucrurile. Si asta ne omoara ca fiinte umane, la nivel de societate si de rasa. Le negam altor oameni dreptul la adapost, le negam dreptul la mancare, si supravietuirea lor, pur si simplu pentru bani.
Lideri ai lumii, ajutati-ne sa ducem o viata decenta. Altfel, o sa murim de foame. E vina guvernului ca nu avem haine, loc unde sa dormim si ce sa mancam. Murim. Cine stie daca vom mai fi in viata maine? Cine ne spune daca vom avea ceva de mancare maine? Copiii mei sunt pe moarte. Nu avem unde sa traim, niciun acoperis sau o mana de pamant. Merg din sat in sat sa muncesc pe campul altor oameni. Si asta, pentru ce? Intr-o zi mancam, a doua zi trebuie sa ne infometam. Dar nu ne asculta nimeni. Guvernului nu-i pasa de problemele noastre. Ei nu se gandesc la noi, saracii. Numai la ei insisi. Lasati politicienii sa vina aici sis a ne vada satele, sa vada ce avem de mancare: paine uscata, sare si condimente. Traim in saracie. Nu avem nimic al nostru: nici haine, nici nimic de mancare. Cine ne va ajuta? Politicienii?
Valorile mele le reflecta pe acelea alea societatii in care sunt onorat sa traiesc. Tin la aceste valori. Faptul ca sunt presedinte al Uruguay-ului nu conteaza atat de mult. M-am gandit mult la aceste lucruri. Am stat 10 ani in solitudine, am petrecut sapte ani fara a avea acces la nicio carte. Asta mi-a oferit mult timp de gandire.Si am descoperit asta: Ori esti fericit cu putin, eliberat de bagajul suplimentar, pentru ca fericirea e inauntrul tau, ori nu vei ajunge nicaieri. Nu este o apologie a saraciei, este o apologie a sobrietatii. Dar pentru ca am inventat o societate de consum, care tinde sa creasca, pentru ca altfel este o tragedie. Am inventat un munte de nevoi superflue, cumparam lucruri noi, aruncam ce e vechi, cheltuind astfel timp din viata. Pentru ca atunci cand eu cumpar ceva, sau tu cumperi ceva, nu cumperi cu bani, cumperi cu timp din viata pe care a trebuit sa-l petreci castigand acei bani. Diferenta este ca viata nu poate fi cumparata cu bani. Viata devine din ce in ce mai scurta. Este absurd sa-ti irosesti viata, pierzandu-ti libertatea in felul acesta.
Ce as vrea sa intreb? Ce naiba caut eu aici? De ce nu pot sa fiu unde esti sis a vad ce naiba se intampla? Sa schimbam rolurile pentru un minut. Tu vii aici si esti eu si eu ma duc acolo sa fiu tu. Ne oprim pe linia Ecuatorului si jucam golf.
