Nu e sfarsitul lumii de Joan Borysenko
Cele mai bune carti

Nu e sfarsitul lumii, de Joan Borysenko

Nu e sfarsitul lumii este scrisa de dr. Joan Borysenko, autoarea cartii Vina ne invata, iubirea ne vindeca.Cartea Nu e sfarsitul lumii este foarte noua si se ocupa exact de vremurile pe care le traim acum.

Ea contine exercitii si explicatii care ne ajuta sa reparam ceea ce nu functioneaza cum trebuie in noi , oprindu-ne de la a ne putea adapta lumii noi in care traim.

O puteti gasi pe site-ul Editurii ForYou:
http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=publicatii&autor=36

Lumea se afla in stare de criza… insa nu este obligatoriu sa fim si noi.

Cunoastem cu totii persoane puternice si energice, care isi revin dupa situatii dificile si isi creeaza viata pe care si‑o doresc. Aceasta este promisiunea schimbarii. Alti oameni cedeaza in fata stresului, isi pierd speranta si sanatatea. Acesta este pericolul din vremurile schimbarii.

Vestea buna este ca rezilienta nu e doar un cadou ereditar, de care se pot bucura cativa norocosi, ci este o abilitate pe care toti oamenii o pot exersa si stapani. Persoanele reziliente intampina realitatea cu capul sus, actioneaza, cauta intelesurile profunde ale vietii, rad frecvent si sunt adevarati maestri ai improvizarii.

Avem deja de‑a face cu un nou fel de selectie naturala. Pe masura ce schimbarea si nesiguranta se accentueaza, cei dominati de stres vor fi din ce in ce mai putin competitivi, iar oamenii plini de speranta si rezistenti la stres vor conduce lumea.

„Joan Borysenko este cea mai desteapta femeie pe care am intalnit‑o. Va sfatuiesc sa va adapati la acest izvor de intelepciune.”
Dr. Wayne W Dyer, autor al bestselerului Gata cu scuzele!

„Am scris aceasta carte pentru a va invata cum sa stati in fata fricii, fara ca vapaia ei sa va atinga. Sunt convinsa ca puteti face asta. Orice vi s‑ar intampla, tineti minte… nu este sfarsitul lumii. Este doar un apel catre geniul care dormiteaza in voi – si in noi toti – un geniu pregatit si capabil sa recreeze lumea.”
Joan Borysenko, Ph. D.

Iata un fragment din carte:

“Iertarea este pentru cel care iarta

Decizia de a lasa in urma resentimentele nu are nimic de a face cu acceptarea comportamentului negativ al altcuiva. Poti ierta pe cineva si, in acelasi timp, sa depui marturie impotriva sa la tribunal. Iertarea este mai curand pentru cel care iarta, decat pentru cel care e iertat. Este vorba despre faptul de a‑ti lua din nou viata in stapanire si de a merge mai departe in pace, putin mai intelept si mai plin de compasiune decat inainte.

Psihologul Frederic Luskin, fost director al Proiectului pentru Iertare al Universitatii Stanford, a scris o carte foarte importanta: Iarta pentru Bine, care subliniaza, fundamentat stiintific, noua pasi catre iertare. Puteti urmari in detaliu acesti pasi pe site‑ul dr‑ului Luskin (www.learningtoforgive.com). Teoria lui cuprinde mai multe principii de bun simt pe care eu le‑am inglobat in urmatorii sase pasi:

Cei sase pasi ai iertarii

1. Dezvaluiti‑va povestea

Cerneti‑va putin sentimentele despre ceea ce vi s‑a intamplat, identificati‑le pe cele care va nemultumesc si povestiti totul cuiva in care aveti incredere.

2. Ceea ce v‑a ranit apartine deja trecutului

Durerea pe care o simtiti acum este provocata de sentimentele pe care inca le mai aveti vizavi de cele intamplate – acestea sunt tocmai ceea ce iertarea poate vindeca. Cand va napadesc sentimentele negative, mai bine iesiti putin la o plimbare, respirati adanc, meditati, cantati, gasiti ceva de care sa radeti, descarcati‑va pe un sac de box sau aplicati orice alta tehnica de management al stresului pe care o cunoasteti, pentru a va schimba frecventa mentala.

3. Traiul bun e cea mai buna razbunare

Nu‑i mai oferiti celui care v‑a ranit satisfactia de a va vedea ca suferiti – s‑a hranit deja destul din asta. Invatati sa va bucurati de frumos, sa legati prietenii cu oameni buni, sa va distrati, sa raspanditi voie buna si bunatate oriunde este posibil.

4. Viata nu este dreapta, astfel incat renuntati la a va mai gandi ca ar trebui sa fie asa

Oamenilor buni li se intampla lucruri rele tot timpul. Treaba voastra nu este sa incercati sa echilibrati bratele balantei, sau sa pedepsiti pe cineva – inclusiv pe voi insiva. Sarcina voastra este sa va bucurati de viata si sa‑i ajutati si pe altii sa faca la fel. Daca va veti face un obicei din a gasi, in fiecare zi, un motiv nou de bucurie, veti fi mai fericiti si mai motivati sa schimbati lucrurile intr‑un mod constructiv.

5. Alungati victima

Sa va ganditi la voi ca la o victima poate fi stimulator la inceput, dar va ajunge foarte repede sa va ingreuneze. Nu va mai plangeti de mila si incepeti sa fiti atenti la beneficiile experientelor avute, care v‑au facut mai intelepti si mai puternici. Priviti‑va ca un invingator mai degraba decat un invins, inchideti usa catre trecut si mergeti mai departe.

6. Fiti rabdatori si vigilenti

Iertarea nu poate avea loc peste noapte – este un proces gradual si lent, care nu poate fi grabit. Fiti blanzi cu voi insiva atunci cand sentimentele dureroase se vor intoarce. Observati‑le, dar nu va complaceti in ele.

UN SONDAJ NATIONAL A ARATAT FAPTUL CA, IN VREME CE 94 DE PROCENTE DIN POPULATIE CRED CA IERTAREA ESTE UN LUCRU BUN, DOAR 48 DE PROCENTE AU IERTAT PE CINEVA VREODATA CU ADEVARAT. VOI CUM STATI?

Schimbati‑va povestea de autocompatimire

Fiecare om are un fel de biblioteca personala, plina cu povesti emotionante de autocompatimire si este ispitit sa tot citeasca aceste drame. Iata cateva titluri foarte populare: Cum v‑au distrus parintii vietile, Seful diabolic, Iubiri pierdute si alte tradari si Copii nerecunoascatori. Unul dintre cele mai intelepte sfaturi ale dr. Luskin este sa transformati aceste povesti neplacute, in ceva pentru care puteti fi recunoscatori.

Gasirea aspectelor pozitive ascunse in povestile negative este una dintre caracteristicile persoanelor reziliente.

Dr. Dennis Charney, decanul Facultatii de Medicina Mount Sinai din New York, a participat la un studiu efectuat pe 250 de fosti veterani de razboi, majoritatea piloti doborati in Vietnam. Unii dintre ei au suferit de stres cronic si flashbackuri care le‑au afectat calitatea vietii multi ani dupa aceea. Altii, dimpotriva, au suferit mai putin de depresie si stres post‑traumatic, chiar daca au fost supusi la torturi si detentie solitara timp de aproape opt ani.

Charney a explicat aceasta diferenta in felul urmator: „Veteranii rezilienti au privit, ca si ceilalti, anii de captivitate ca fiind ingrozitori, dar au si invatat despre ei insisi lucruri importante pe care nu le‑ar fi putut invata altfel si care i‑au pregatit pentru viitoarele incercari ale vietii”. Cand lasi deoparte resentimentele si incepi sa culegi invatamintele, esti gata sa creezi un viitor optim.

In Partea intai, am explicat cele trei secrete ale rezilientei: acceptarea hotarata a realitatii, credinta profunda ca viata are un sens si abilitatea de a improviza solutii din orice.

Am analizat stilurile explicative asociate optimismului si pesimismului, am invatat sa combatem gandirea negativa, am descoperit virtutile acceptarii realitatii, am luat in considerare beneficiile compasiunii si spiritualitatii si am invatat sa ne eliberam de regrete, pentru a putea sa privim inainte si sa avem noi experiente.

In Partea a doua vom studia cateva metode dovedite de restructurare a creierului – putem spune chiar un fel de reconstructie a sistemului nervos, care va va ajuta sa fiti creativi, empatici si rezilienti.

Atunci veti fi pregatiti pentru Partea a treia. Veti fi pregatiti ca, intr‑adevar, sa deveniti viitorul.”

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *