La editura Philobia a aparut de curand cartea “Ma dor stramosii. Psihogenealogia sau cum sa ne schimbam viitorul cunoscandu-ne trecutul.”
O carte care contine 7 interviuri ale unor personalitati din domeniul psihogenealogiei si terapiei transgenerationale si care explica de ce ar trebui sa fim cu totii preocupati de acest subiect, fie numai pentru a constientiza ceea ce transmitem copiilor nostri.
Psihogenealogia sustine ca nu suntem atat de liberi pe cat ne inchipuim, dar ca putem cuceri libertatea si putem iesi din destinul repetitiv al istoriei familiei noastre, intelegand legaturile complexe care s-au tesut in acest cadru si facand lumina asupra dramelor secrete si doliilor netinute din familia noastra.
Terapia transgenerationala psihogenealogica are ca misiune urmarirea loialitatilor invizibile si identificarile inconstiente repetitive care ne obliga sa platim datoriile strabunilor nostri, indiferent ca vrem sau nu, ca le stim sau nu si sa repetam “misiunile intrerupte”, cata vreme ele nu sunt incheiate. A repeta fapte, date sau varste este pentru noi o modalitate de a fi loiali parintilor, bunicilor si strabunilor nostri, prin urmare faptelor, gesturilor si tragediilor lor, un fel de a continua traditia familiei si de a trai in conformitate cu ea. Aceasta loialitate il impinge pe un student sa rateze examenul pe care tatal sau nu a reusit niciodata sa-l treaca, in dorinta inconstienta de a-l depasi din punct de vedere social. Sau a ramane notar, brutar sau medic din tata in fiu.
Uneori, aceasta loialitate invizibila poate lua forme suprinzatoare. Actorul Brandon Lee a murit la o filmare, atunci cand cineva a uitat un glont intr-un revolver care trebuia sa fie incarcat cu gloante oarbe. Cu douazeci de ani inainte acestui accident, tatal sau, celebrul Bruce Lee, murise tot in timpul unei filmari, din cauza unei hemoragii cerebrale, in decursul unei scene in care trebuia sa joace rolul unui personaj ucis accidental de un revolver care ar fi trebuit sa fie incarcat cu gloante oarbe…
Psihogenealogia este cea care a observat ca avem fiecare un timp si un spatiu interior. Timpul interior il putem descoperi intrebandu-ne: “Cat timp crezi ca vei trai?” De obicei, oamenii raspund la aceasta intrebare mentionand varste la care membrii ai familiei lor au murit. Femeile nasc uneori copii la aceeasi varsta ca mamele lor. Mostenim de la strabunii nostri un timp. Iar ei ne lasa mostenire si un spatiu. Avem cu totii o reprezentare interna a familiei noastre, care cuprinde intreg arborele nostru genealogic , cu blocajele sale, cu dorintele sale. Strabunii nostri traiesc in inconstientul nostru, unde sunt foarte vii si activi.
Obiectivul psihogenealogiei este de a opera o transformare pe plan afectiv care consta in a redescoperi iubirea de sine:sa te iubesti din nou pe tine insuti asa cum esti. Marea originalitate a psihogenealogiei este aceea ca ne permite sa nu ne mai privim parintii ca pe niste zei, fie ei iubitori sau severi, dar niciodata la inaltimea nevoilor noastre, ci mai degraba ca pe niste fiinte umane, cu slabiciunile, cu nevrozele si cu suferintele lor. Priceputi sau nu, au facut, in general, ce au putut. Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba in noi sechelele acestui trecut.
Aceasta este esenta psihogenealogiei: a renaste pentru noi insine. Putem deveni proprii nostri parinti, propriul nostru taa si propria noastra mama si a ne aduce din nou pe lume pe noi insine. Nu este vorba neaparat de a-ti nega suferintele,nici de a contesta faptul ca parintii nostri au fost mai mult sau mai putini abili, uneori chiar incapabili sa ne iubeasca. Scopul este acela de a-ti da seama ca toate acestea fac parte din istoria ta si sa faci ceva din ea. Sa ti-o asumi.
Psihogenealogia este mai mult decat o terapie. E un proces de constentizare a inconstientului familial, iar in acest sens trebuie sa invatam sa punem intrebarile corecte asupra originilor propriului comportament. Astfel, putem da sens psihogenealogiei personale si putem evolua catre vindecare. Vindecarea inseamna ca te impaci cu tine insuti si apare atunci cand istoria noastra personala dobandeste un sens.
Va invit cu drag sa cititi aceasta carte si sa meditati asupra urmatorului fragment:
“Unele persoane incearca sa fuga de propria familie fiindca li se pare ca reprezinta un pericol de moarte pentru ei. Ca si cum istoria familiei lor ar ameninta sa ii ucida.Pericolul nu este neaparat unul inchipuit. Dar fuga nu serveste la nimic. Oriunde vei fugi, istoria familiei tale te va urmari si te va conduce constant in trecut, determinandu-te sa repeti la nesfarsit acelasi scenariu, cel putin atat timp cat nu iei hotararea de a dezamorsa ancorarile transgenealogice negative.”
Poate psihogenealogia sa ne ajute sa gasim adevarata vindecare intr-un loc mult mai aproape decat am fi banuit vreodata si anume, in familia noastra?