Citind “Jurnal” de Krishnamurti, apartinand Editurii Herald, am inteles de ce autorul vede aceste insemnari precum un jurnal de calatorie.
Deoarece, dincolo de intentia sa, ne ofera bilete care ne indeamna sa-i descoperim treptat lumea launtrica.
Krishnamurti nu stia ca urma sa publice acest jurnal. El nu a facut decat sa scrie timp de sapte luni de zile. A inceput brusc si a incheiat brusc. Ceea ce a lasat in urma a fost profunzimea intelegerii sale si repetatele sale constientizari cu privire la nascocirea, cantecul si durerile lumii.
Exista un element care se regaseste in aceasta carte de dezvoltare personala pe care nu l-am observat si in alte jurnale sau memorii: prezenta naturii. Aceasta pare sa completeze gandurile autorului, devenind un exemplu al ideii de intreg. In cele ce urmeaza, va oferim cateva citate care poate vor contura usor raspunsul unor intrebari care se regasesc pe buzele multora dintre noi.
“Orice existenta implica alegere. Numai in solitudine, in completa integrare interioara nu exista alegere. Alegerea, la nivel launtric, inseamna conflict. Contradictiile sunt inevitabile atunci cand alegem si aceste contradictii intre ceea ce se petrece inauntru si in afara noastra dau nastere la confuzie si suferinta. Iar pentru a scapa de acestea, idolii, credintele, nationalismul, angajarea in diverse tipare de actiune devin o necesitate. Odata ce am ales modalitatea de a evada, acestea devin cele mai importante; insa o astfel de evadare este calea iluziei, odata cu ea se instaleaza frica si ingrijorarea. Disperarea si suferinta sunt consecintele alegerii, iar durerea lor este fara sfarsit. Alegerea va exista cata vreme exista cel care alege, amintirea placerilor si durerilor noastre; orice noua experienta bazata pe astfel de alegeri nu face decat sa intarasca aceasta memorie ale carei raspunsuri sunt gandirea si simtirea. Memoria nu are decat o semnificatie partiala, ea raspunde prin automatisme, iar raspunsul sau este alegerea. Intr-o astfel de alegere nu exista o libertate autentica. “
“A pune totul sub semnul intrebarii a devenit o simpla modalitate de a te revolta, o reactie fata de ceea ce este, insa toate aceste reactii au o semnificatie foarte limitata. Comunistii se revolta impotriva capitalistilor, fiul impotriva tatalui; exista refuzul de a accepta normele sociale stabilite, incercarea de s se dezbara de restrictiile economice si de clasa. Este posibil ca o astfel de revolta sa fie necesara, insa ea nu merge in profunzime; in locul tiparelor vechi sunt substituite altele noi, insa in chiar distrugerea vechiului se instaureaza un alt tipar, reinchizand mintea si deci distrugandu-i capacitatile creatoare. A te revolta la nesfarsit in interiorul inchisorii este doar o reactie care pare sa ne aduca atat de multa satisfactie, incat sa nu mai ajungem sa-i daramam zidurile.”
“Exista numai fapte, iar nu fapte mari sau mici. Faptele, adevarurile vietii, nu pot fi intelese in profunzimea lor daca sunt abordate cu opinii sau cu prejudecati; opiniile, judecatile devin atunci fapt inlocuinf faptul pe care vrei sa-l intelegi. Cand urmarim faptul, cand vedem faptul, ceea ce este, el te invata si aceasta invatare nu este niciodata mecanica. Pentru a-i putea urmari invataturile, ascultarea si observarea noastra trebuie sa fie agere; aceasta atentie este negata atunci cand exista un motiv pentru a invata. Motivatia risipeste energia necesara unei atentii depline, o distorsioneaza; la nivelul vietii launtrice actiunea care are un motiv este de fapt inactiune si nu conduce decat la confuzie si suferinta. Suferinta este produsa de gandire care, intoarsa spre sine da nastere eului si al meu-ului. Asemenea unui mecanism care pare sa aiba propria sa viata, eul si al meu-l au o viata alimentara de gandire si simtire. Faptul distruge acest mecanism.”