Iata o intrebare provocatoare, lansata de cartea cu acelasi nume, aparuta la Editura For You si scrisa de dr. Caroline Myss.
O carte care ne lamureste in privinta mecanismelor vindecarii, si, mai ales, in privinta greselilor pe care le facem cand vrem sa ne vindecam de o boala, o criza, o durere sau un dezechilibru fizic sau spiritual al vietii noastre.Cartea porneste de la conceptul de “ranologie”, un concept inventat de catre autoare,
pentru a numi acel simptom/boala care se manifesta la oamenii care isi folosesc ranile/traumele/evenimentele nefericite din viata/supararile pe care le traiesc, pentru a-i manipula pe ceilalti, pentru a provoca simpatia si compasiunea, pentru a obtine putere asupra celorlalti, pentru a putea conduce si pentru a li se permite sa actioneze intr-un mod dezagreabil si sa fie iertati.
Acesta este un proces foarte important, din cauza caruia nu ne vindecam – definirea si identificarea noastre cu ranile noastre. Din aceasta cauza, foarte multi oameni aflati in mijlocul unui proces de vindecare, se simt, in acelasi timp, blocati. Ei se straduiesc sa se confrunte cu ranile lor, lucrand constiincios ca sa dea un sens experientelor si traumelor groaznice din trecut si practicand intelegerea cu compasiune a altora, care impartasesc propriile rani. Dar ei nu se vindeca. Si-au redefinit vietile in jurul propriilor rani si al procesului de a le accepta. De fapt, ei sunt blocati in propriile rani. Important de stiut este insa ca noua nu ne este dat sa ramanem raniti. Daca ramanem blocati in puterea propriilor noastre rani, ne blocam propria transformare.
De cele mai multe ori, oamenii nu se vindeca pentru ca, la nivel constient sau inconstient, ei au mai multa incredere in modele de credinte foarte puternice, care intra in conflict cu vindecarea, decat in abilitatea lor de a se vindeca. Iata principalele mituri despre vindecare:
1. Viata mea este definita de rana mea.
Este imposibil sa trecem prin viata fara a suferi rani emotionale sau psihice. Din pacate insa, multa lume ajunge sa creada ca vietile lor sunt doar o compilatie de rani psihice, pentru care simt ca pot sa faca putin ca sa le vindece. La sugestia ca se pot elibera de ranile lor, astfel de oameni raspund deseori:”Tu nu intelegi. Eu n-am mai fost niciodata la fel, de cand mi s-a intamplat acel lucru. Cum as putea sa schimb acum asa ceva?” este greu de renuntat la acest mit, pentru ca el este foarte util: ne permite sa simtim ca orice esec sau lipsa de realizare a noastra reprezinta vina altcuiva. Singura cale de eliberare din stransoarea acestui mit, este sa ne asumam mai multa responsabilitate pentru calitatea vietii noastre. Cand ne surprindem zicand sau gandind “As fi putut sa…., dar trecutul meu ranit m-a impiedicat sa realizez asta”, atunci sa facem ceva sa incepem sa rezlizam acel vis imposibil.
Iata cateva intrebari pentru autoexaminare, pentru a vedea daca alimentati acest mit:
- Gasiti scuze pentru faptul ca nu faceti mai multe lucruri pozitive cu viata voastra?
- Obisnuiti sa comparati istoria ranilor voastre cu ale altor persoane? Daca da, de ce?
- Daca va simtiti mai ranit decat altcineva, va face acest lucru sa simtiti ca primiti mai multa forta?
2. A fi sanatos inseamna a fi singur.
Multi oameni cred ca, odata vindecati, vor fi vindecati pentru totdeauna-si astfel, odata cu refacerea sanatatii, nevoia de sprijin emotional si psihologic se va evapora cumva cu totul. Adevarul este insa ca vindecarea este un proces continuu, despre care nu poti spune niciodata ca este desavarsit, si ca, si oamenii care se vindeca si sunt vindecati au nevoie de companie si prietenie, ca toti ceilalti. Boala si suferinta nu sunt o conditie pentru prietenie.
- Va este teama ca, daca va vindecati, grupul vostru de sustinere va va abandona sau va va arata mai putina compasiune?
- Atunci cand va vizualizati ca fiind vindecati, sunteti singuri in incapere?
- Vedeti ranile emotionale ca pe un mijloc de a va lega de o alta persoana, iar vindecarea inseamna ca trebuie sa va despartiti de acea persoana?
3. A simti durere inseamna a fi distrus de durere.
Am fost conditionati sa credem ca durerea este ceva negativ. Insa, durerea este si un invatator, care ne indica sa fim atenti cu corpurile noastre, sa renuntam la comportamente si situatii in care suntem slabi si sa adoptam unele in care dam dovada de integritate si forta. Studiati-va pe voi insiva. Luati aminte la cate ganduri si atitudini dureroase adoptati zilnic. Notati-le, ca sa le vedeti clar si sa va dati seama de ravagiile cumplite pe care le pot aduce in corpul vostru.
- Va ganditi totdeauna la durere ca fiind un dusman?
- Ati invatat vreodata ceva din durerea fizica? Daca da, ce?
- Ca sa treceti peste durere, sunteti mai inclinati sa luati medicamente chimice, sau sa folositi meditatia sau o alta disciplina interioara?
- Ati fost candva dependent de calmante sau de somnifere?
4. Toate bolile sunt rezultatul negativitatii, iar noi suntem vatamati in esenta noastra.
La radacina bolii nu se afla intotdeauna modele negative, iar vina pentru nereusita de vindecare n-ar trebui cautata neaparat in experientele negative din trecut, sau in credintele negative sadite adanc in inconstient. Vindecarea bolilor s-ar produce mai usor, daca ne-am investiga trecutul, cautand atat tiparele negative, cat si cele pozitive.
- Sunteti intotdeauna in cautarea a ceea ce ati facut ca sa va meritati boala?
- Credeti ca, pana nu veti descoperi unde ati gresit, nu veti reusi sa va vindecati?
- Va treziti ca retraiti experientele negative din trecut, crezand ca in acest fel, de fapt, intensificati procesul de vindecare?
5. O schimbare reala este imposibila.
De multe ori, ne place ca totul sa ramana asa cum stim, neschimbat. Credem ca raul pe care il stim este mai bun decat cel pe care nu-l stim-astfel privim procesul de schimbare cei mai multi dintre noi. Adevarul este ca schimbarea si vindecarea sunt unul si acelasi lucru. Ele sunt compuse din aceeasi energie si noi nu putem sa cautam vindecarea unei boli, fara ca mai intai sa ne uitam care modele de comportament si atitudini din viata noastra trebuie sa fie modificate. Pentru asta e nevoie de actiune- iar actiunea aduce cu sine schimbarea.
- Se intampla sa va ganditi la schimbare, mai mult decat sa actionati decat ca s-o infaptuiti?
- Va imaginati intotdeauna ca schimbarea va fi mai degraba neplacuta si deprimanta, decat aventuroasa sau captivanta?
- Credeti ca schimbarea este ceva care va face sa va simtiti viata ca scapata de sub control si haotica?
In partea a doua, cartea ne invata cum sa ne indepartam de limbajul “ranologiei” si cum sa aplicam cu succes anumite tehnici de vindecare si evolutie spirituala in viata noastra. Pentru aceasta, este nevoie sa fim permanent constienti de faptul ca” nicio problema nu este rezolvata la nivelul la care a aparut; pentru a gasi o solutie, trebuie sa urcam la un nivel superior.” Aceasta carte ne invata cum sa urcam la un nivel superior, de la care sa avem acces la cheia vindecarii noastre totale. Iata, in incheiere, un pasaj care poate alina suferinta bolii si prin simpla lui citire:
“ La nivel fizic, invatarea unui lucru prin boala este, in mod evident, un proces mult mai anevoios decat invatarea prin citirea unei carti. Dar, la nivel simbolic, ambele devin simple experiente, prin care invatati. Trebuie sa va obisnuiti sa va vedeti propria boala in felul in care v-ati vedea mergand inapoi la scoala. De fapt, atingerea unei stari de detasare a mintii-chiar si numai pentru cinci minute pe zi-este atat de pretioasa, incat poate sa-i insufle corpului vostru energia echivalenta a sase luni traite in speranta veritabila.”
