basme pentru adulti
Cele mai bune carti

Basme… pentru adulti

basme pentru adulti
basme pentru adulti

Am citit de curand o carte aparuta la Editura Humanitas, despre care mi-ar placea sa va povestesc.

Se numeste Cum sa te vindeci cu o poveste si a fost scrisa de Paola Santagostino, psihoterapeut specializat in medicina psihosomatica.

Paola este celebra pentru crearea unei metode care foloseste basmele atat in scop terapeutic, cat si pentru a trece peste blocajele care apar in rezolvarea problemelor.

“In metodologia pe care o propun eu, ii cer insa pacientului/clientului sa “inventeze” chiar el un basm, sa-l creeze pe moment. Si tocmai aceasta creatie personala si originala a imaginarului unui subiect int-un anumit moment imi permite sa surprind apoi elementele simbolice care descriu procesele interioare ale povestitorului, dificultatile lui, conflictele, tulburarile de ordin fizic, punctele de forta si potentialitatile latente si sa fac din toate acestea un instrument utilizabil in cursul psihoterapiei.”

Uneori, nu chiar totdeauna, povestea se opreste in loc, pacientul/clientul ajunge la un blocaj pe care nu stie cum sa-l depaseasca. Basmul se intrerupe intr-un moment dramatic si el nu mai reuseste sa inainteze spre un sfarsit fericit. In astfel de cazuri, si numai atunci cand starea de impas se prelungeste, Paola recurge la interventii de “facilitare”, insa ea nu sugereaza niciodata solutii sau modalitati de dezvoltare a povestirii. Exemple de astfel de interventii:

• sugerarea aparitiei unui adjuvant
• invitarea subiectului sa “priveasca in jur”, in imaginar, pentru a vedea daca nu gaseste posibilitati de continuare a basmului
• determinarea subiectului sa povesteasca trecutul tuturor personajelor prezente in basm in momentul intrarii in impas

Pentru utilizarea “basmuirii” ca instrument de problem solving este nevoie de basme care se termina cu bine si care contin trei momente fundamentale:

• prezentarea unei probleme
• elaborarea
• solutia

Structura basmului

Pentru a putea recurge la aceasta metoda ca instment operativ in domeniul clinic, Paola si-a concentrat atentia asupra a trei faze fundamentale ale unui basm:

  1. Inceputul basmului

Basmul incepe prezentand un numar de personaje si o situatie de echilibru (echilibru care, de obicei, isi arata deja caracterul precar).

2. Criza

Este faza centrala a basmului, in care problema ce constituie miezul povestii e prezentata cat se poate de clar. Se precizeaza:

• cine este protagonistul/a
• care e problema de rezolvat
• cine sunt aliatii pe care se poate conta
• cine sunt dusmanii impotriva carora trebuie sa se lupte
In aceasta faza se dezvolta cu mijloacele naratiei toate formele de solutionare

      3. Incheierea

Basmul se incheie cu “si au trait fericiti…”, ilustrand un nou echilibru, mai stabil si mai aducator de satisfactii decat cel din deschidere.

Basmele pot fi intelese, in sensul acesta, ca niste parcursuri de trecere de la un anumit tip de echilibru, devenit instabil, la un nou echilibru, temporar mai stabil.

Personajele basmului

In ceea ce priveste personajele basmului si functia lor in ansamblul povestirii, acestea sunt impartite in trei categorii

• Protagonistul: cel/cea care trebuie sa savarseasca o isprava
• Aliatii: persoane, animale sau obiecte mai mult sau mai putin vrajite, care il ajuta pe protagonist la realizarea faptelor sale
• Inamicii: persoane, obiecte, dificultati si circumstante care constituie obstacole in calea realizarii performantei protagonistului

Partea cea mai interesanta a cartii mi s-a parut a fi cea in care autoarea explica procesul prin care ne putem construi noi insine, fara ajutor, basme cu ajutorul carora sa trecem peste blocajele pe care le intampinam atunci cand incercam sa rezolvam diferite probleme.

1. Dupa ce v-ati instalat comod si v-ati relaxat cateva minute, inchideti ochii si incepeti cu: “A fost odata ca niciodata…”

Aceasta formula ofera un stimul lingvistic imediat pentru a patrunde in lumea imaginarului, pentru a va detasa, pentru a iesi din gandirea obisnuita si din problemele care va preocupa mental, pentru a va pune in miscare functia creativa.

2. Dupa aceea… asteptati imaginea!

Mai devreme sau mai tarziu, o imagine se va ivi spontan in minte. Observati-o si apoi urmariti-o, mergeti dupa ea. Nu incercati sa dirijati povestea sau sa alegeti o imagine… Prima care va vine in minte e cea mai buna, urmatoarele vor aparea singure si va veti trezi povestind…

Important mai este si sa nu va stabiliti obiective. Nu faceti din asta o provocare sau un test! Nu va propuneti sa inventati neaparat un basm care sa se sfarseasca bine sau repede, sa aiba anumite calitati sau o anumita desfasurare.

3. Cand basmul se opreste inainte de sfarsitul fericit…

Nu-i nimic. Poate ca s-a oprit pentru ca v-a deranjat cineva sau ati depasit timpul pe care vi-l rezervaserati. Veti gasi un alt prilej sa-l duceti mai departe. Poate ca basmul s-a oprit intr-un punct critic tocmai pentru ca nu intrezareati un final fericit credibil din punct de vedere emotiv. E bine si asa. Nu incercati sa fortati in vreun fel lucrurile, nu ar servi la nimic. Un final artificial ar fi inutil in raport cu scopurile profunde ale acestei metode. Lasati deocamdata basmul asa cum este: si-a indeplinit rolul. Apoi veti putea:

• sa-l reluati dupa o vreme si sa vedeti daca se schimba ceva in mod spontan
• sa-l reluati dupa o vreme din punctul unde l-ati lasat si sa incercati sa introduceti in basm un nou personaj, sa vedeti daca e credibil si daca produce schimbari in poveste
• daca impasul persista, puteti incerca sa inventati “de-a-ndoaselea” povestea diverselor personaje prezente atunci cand basmul s-a oprit intr-un moment dramatic. De multe ori ajuta. Cunoscand, la nivel fantastic, antecedentele diverselor figuri, de multe ori apar mult mai clare motivatiile lor si se produce o deblocare spontana a povestirii
• puteti sa nu faceti absolut nimic. Chiar asa: nu era decat un basm! Viata reala merge oricum inainte, se schimba oricum si nu exista nimic care sa ramana pe loc si neschimbat de trecerea vremii.

4. Basmul s-a terminat…

Daca basmul pe care l-ati inventat s-a incheiat, a trecut prin cele trei momente pe care le-am descris (inceputul, criza, finalul fericit), e suficient. Puteti face o analogie intre felul cum personajul din basm a reusit sa rezolve problema si felul cum puteti actiona in situatia concreta de viata in care exprimentati blocajul de la care ati pornit construirea basmului.

In continuare, va lasam un filmulet despre semnificatiile psihologice din basmul “Frumoasa din padurea adormita”:

de Corina Marin

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. tuca doru spune:

    ca un om simplu “creed” ca problemele rezolavte sunt o problema in viata de zi cu zi, dece? -simplu, este bine sa gasim rezolvarea la fiecare problema, dar imagineazati viata fara probleme “unde ar mai fi continuarea basmului, de care se vorbeste”, presupun ca este bine ca “basmul” sa aibe “aparitia” unei noi “probleme” la care “personajul” sa fie implicat direct sau indirect.Atentie!… Este o parere.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *