Rămas bun, 2020!

Vom ieși din 2020 peste câteva zile, dar, cumva, el va rămâne cu noi pentru încă câțiva ani de acum încolo. Pentru că a adus atât de multe încât avem nevoie de câțiva ani să procesăm și să punem piatră de temelie pentru noua noastră viață. Am suferit pierderi, am urlat, ne-am temut, ne-a durut. Cu toate astea, în mijlocul pierderilor, am început să simțim că 2020 a adus cu el speranța noului pe care îl așteptam de ceva timp. Nu doar la nivel individual, ci și la nivel mai mare. Iar uneori, noul poate veni doar prin distrugere, haos, moarte, destructurare. Și da, nu este ușor pentru partea umană din noi. Și este debusolant, copleșitor și haotic și este posibil ca aceste energii să continue să ne provoace limitele și în perioada următoare. Și pe de altă parte, în mijlocul luptelor noastre cu noi înșine, cu Dumnezeu, cu Universul sau cu orice alt reper în care mai credem sau nu, 2020 a adus cu el niște lecții atât de prețioase.

Iată câteva din lecțiile lui 2020 pentru mine. Am învățat:

• Că dincolo de țara, orașul, locuința în care trăiesc în primul rând și pe primul loc este casa pe care o voi avea cu mine peste tot, atât timp cât voi fi pe Pământ: corpul meu. Nu e nimic mai prețios decât să învățăm să ne reîntoarcem la el și la conexiunea cu el. La modul cum respiră, cum se simte, la cât de relaxat sau stresat e, la câtă viață curge prin el în fiecare moment. La recunoștința și bucuria lucrurilor mici si simple și ieșirea din vânătoarea continuă a lucrurilor mari. La lucrurile, energiile, atitudinile, gândurile care sunt bune pentru corp. La ieșirea din auto-abuzul corpului și la onorarea lui.
  
  
• Că ești răsplătit peste măsură, atunci când ești sincer cu sufletul tău și faci ceea ce știi că ai de făcut, chiar dacă nu este ușor. Primești înmiit, la momentul potrivit, poate nu în modul în care te așteptai, poate nu de unde te așteptai. Și asta e provocarea – să rămânem deschiși să primim, dincolo de așteptări și proiecții.
  
  
• Că orice situație poate fi privită cu greutate în suflet sau cu lejeritate în inimă. Este o alegere, dar nu mentală. Poate fi făcută doar după ce ne aliniem cu energia sufletului nostru.
  
  
• Că frica de moarte se află la baza tuturor fricilor iar singurul remediu care poate topi frica de moarte este Iubirea. Când simțim Iubire adevărată pe Pământ, chiar și pentru câteva clipe, începem să ne simțim susținuți, îmbrăcați, mângâiați de o energie atotcuprinzătoare despre care știm că nu ne poate fi luată niciodată. Asta este ceea ce ne va ține în siguranță, indiferent prin ce trebuie să trecem ca experiență omenească.
  
  
• Că Iubirea nu moare niciodată ci își găsește moduri incredibile de a continua, de a se transforma, de a-și schimba forma în moduri nebănuite, neghicite și neanticipate, rămânând aceeași în esență.  Își găsește moduri incredibile de a ne face inima să tresară și sufletul să se bucure de miracolul vieții pe Pământ. 
  
  
• Că atunci când ne confruntăm cu irealul, oricare ar fi el – ireal de dureros, ireal de absurd, ireal de inconfortabil – e cea mai bună modalitate de a ne fixa în suflet și în inimă ce este real pentru noi.
  
  
• Că nu există nicio garanție pentru nimic. Pentru ziua de mâine, pentru viitor, pentru planurile noastre. Asta nu înseamnă că trebuie să trăim în frică și, mai ales, nu înseamnă că suntem neputincioși. Poate însemna însă că e nevoie să încorporăm și mai profund încrederea în voința divină. Încrederea că suntem sprijiniți să trecem prin orice vine spre noi. Și că ceea ce vine spre noi este spre binele nostru mai înalt, fie că ne place sau nu. Aici este puterea noastră, ca suflete care navighează prin călătoria omenească. Și tot aici este și lupta noastră – cu partea din noi căreia îi este greu să se încredințeze, la un nivel mai mare.
  

Mulțumesc, 2020! Ai fost mai presus decât orice ne-am fi putut aștepta de la tine. Tocmai de aceea vei rămâne cu noi pentru un timp, prin tot ceea ce ai trezit și ai transformat în noi. Știm că ești doar începutul a ceva haotic, dureros dar și măreț și miraculos care se întâmplă cu Planeta pe care trăim. Nu mai avem așteptări pentru 2021, pentru că tocmai învățăm să trăim dincolo de ele. Și pentru că știm deja că suntem pe cale. Promitem doar să continuăm munca, pas cu pas, de a ne abandona voinței divine și de a onora tot ceea ce moare și se naște, în noi și în lume, în fiecare moment.