Ce compromisuri sunt acceptabile în viață și ce compromisuri nu?
Unde putem negocia cu noi înșine și cu ceilalți și ce este nenegociabil pentru noi?
Ce valori, principii nu putem permite să ne fie niciodată încălcate și când putem fi flexibili, fără să avem sentimentul că pierdem ceva prețios pentru noi?
Iata câteva întrebări la care merită să medităm.
Pentru a avea acest nivel de discernământ, e nevoie să știm cine suntem. Când știm cine suntem, ne poate fi mai ușor să facem diferența între cele doua tipuri de compromisuri. Compromisurile prin care pierdem bucăți de suflet și dăm fărâme din ființa noastră și compromisurile prin care putem lăsa ceva să treacă cu vederea, pentru că nu e atât de important încât să justifice pierdere de energie.
Dacă nu suntem aliniați cu noi înșine, putem să intrăm în confuzie foarte ușor. Să dăm lupte pe viață și pe moarte pentru nimic. Și să lăsăm de la noi exact atunci când nu ar trebui, în privința unor aspecte care țin de integritatea sufletului și a ființei noastre.
De aceea, e important să ne întoarcem la alinierea interioară. Singura care ne poate fi busolă în astfel de cazuri.
Unde ne-am pierdut alinierea?
Unde am lăsat bucăți de suflet?
Când am tăcut și ne-am înghițit vorbele?
Când ne-am pierdut demnitatea?
Ce am rupt din noi și nu am mai putut pune la loc?
Unde ne-a fost frică să ne spunem adevărul, să spunem ce gândim și simțim?
E nevoie să ne recuperăm toată puterea de acolo.
Să ne aducem acasă bucățile de suflet împrăștiate.
Să le aducem pe toate înapoi, acolo unde aparțin.
Să ne recuperăm sufletul, să ne luăm angajamentul de a nu mai face niciodată compromisuri care ne mănâncă din suflet. Pentru că acestea nu sunt doar compromisuri, ci sunt energii devoratoare de suflet.
Compromisurile prin care ne pierdem bucăți de suflet nu folosesc nici celorlaltor persoane implicate, la nivel mai mare. Pentru că un compromis ia din energia tuturor celor implicați. A oferi bucăți din suflet cu împrumut nu este spre binele mai înalt al nimănui.
ȘI apoi, o dată restaurată integritatea ființei noastre, avem alegere. Putem începe să facem cu bucurie lucruri care altădată păreau compromisuri. Acum vor fi doar un prilej de a fi dărui. Putem oferi cu generozitate daruri prețioase ceor din jur: înțelegere, bunătate, compasiune, ajutor.
Cumva, de-abia atunci putem învăța cu adevărat ce înseamnă a oferi. Atunci când ieșim din compromisurile mari ale sufletului nostru.