Revizitarea trecutului și darurile sale

Cei care ne aflăm de ani de zile în acest proces de evoluție spirituală, am observat deja că, din când în când, suntem aduși, ca într-o spirală, să revizităm locuri din trecut, întâmplări, relații, tipare, oameni cu care mai avem lecții de învățat sau de încheiat.

Este un proces frustrant, în primă fază. Păi, după toată munca asta cu mine, eu ajung din nou și din nou în același loc? Nu am evoluat chiar deloc în tot timpul ăsta? Toate eforturile mele au fost în zadar? Este primul dialog cu noi înșine atunci când ne dăm seama că ne aflăm din nou într-un loc prin care am mai trecut.

Și da, este frustrant pentru partea din noi care vrea să încheie definitiv cu trecutul și să iasă din identificarea cu Sinele vechi. Pentru partea care vrea să trăiască nestingherită și nederanjată în noua realitate pe care am muncit atât de mult să o manifestam. Numai că lucrurile în domeniul evoluției sufletului rareori sunt liniare. De cele mai multe ori sunt ciclice.

Integrare în spirală

Ni se aduc în față situații vechi, oameni, relații, întâmplări, tipare. Uneori este un test. Cum reacționăm de data aceasta? Reacționăm pe pilot automat, condiționați de aceleași tipare care ne-au mâncat energia atât de mult timp sau aducem de data asta și puțin din înțelepciunea și lumina pe care le-am încorporat în anii de muncă cu noi? Și atunci aflăm dacă tiparele noastre din trecut ne mai controlează viața sau nu.

Alteori, este o binecuvântare. Binecuvântarea de a primi cu adevărat ceea ce am devenit.

Uneori, Sufletul nostru orchestrează ca noi să ne revizităm trecutul pentru că acum, trecuți prin focurile evoluției, descoperindu-ne lumina și conexiunea cu ceva mai mare decât noi, fiind înarmați cu toate resursele necesare, putem aduce vindecare, compasiune și o înțelegere mai înaltă pentru situații, conjuncturi, întâmplări, oameni din trecutul nostru care au nevoie să primească asta prin noi.

Și așa ne eliberăm și noi și ei din închisoarea identificării cu sinele vechi în care ne țineam încarcerați unii pe alții. Așa ne dăm șansa să ne vedem ca cine suntem cu adevărat, dincolo de conjuncturi care ne-au adus împreună în trecut, prin durere și suferință.

Acum avem puterea să îngrijim rănile și să le primim darul. Și acum îi putem ajuta și pe ceilalți să facă la fel, uneori prin simpla noastră prezență aliniată la iubire și compasiune.

Darurile trecutului

Cum ne dăm seama că am reușit să aducem această vindecare a trecutului în viața noastră?

Dacă reușești să comunici cu familia dintr-un loc în care nu-ți mai sunt apăsate același butoane vechi, ci poți rămâne atât de centrat în lumina ta, încât generezi în ei o schimbare de energie atunci când interacționați.
Dacă poți să rămâi în adevărul sufletului tău atunci când ești privit prin filtrele distorsionate de frică ale celor mai apropiați prieteni.
Dacă poți să ai compasiune pentru durerea unei persoane iubite care te judecă.
Dacă poți privi cu adevărat în sufletul părintelui care ți-a provocat cea mai mare suferință când erai copil. Pentru a da doar câteva exemple.

Acceptare deplină

Așa că vă propun o altă perspectivă, dincolo de frustrare atunci când ies fantomele din dulap iar trecutul ne dă din nou întâlnire deși noi avem atâta treabă de făcut, atâtea vise de împlinit și atâta viitor de construit.

Când suntem centrați în Adevăr, trecut, prezent și viitor se pot vindeca prin noi în moduri incredibile. Iar viitorul poate fi și mai luminos dacă lăsăm în urmă un trecut nu respins și demonizat, ci integrat și acceptat pe deplin.

Și atunci știm că trecem într-o etapă care reprezintă cu adevărat Sinele nostru Unificat.

Când nu mai rătăcim noi în întunericul trecutului nostru, ci putem aduce lumina să strălucească în cele mai adânci tenebre pe care le-am purtat întotdeauna în noi.