Spiritualitate și psihologie, abuz și manipulare: În ce mai avem încredere în ziua de azi?

Există în ultima vreme o retorică care pune în opoziție cele două domenii: spiritualitatea și psihologia. La fel cum există dezvăluiri despre abuzuri grave făcute de terapeuți din ambele tabere, atât din zona de psihologie&psihoterapie, cât și din zona spirituală.

Eu cred că sunt multe nuanțe de adus în discuție și este o problematică complexă. Pentru că am fost rugată de câțiva dintre cei care mă citesc să-mi spun punctul de vedere, o să spun mai jos cum văd eu lucrurile și cum putem naviga, în echilibru, printre toate aceste dinamici.

Eu am avut de-a face cu ambele domenii și am văzut multe, în cei 17 ani de când lucrez cu oamenii. Sunt absolventă a Facultății de Psihologie, am formare în psihoterapie, am câteva formări de constelații sistemice și alte câteva formări și traininguri în Înregistrări Akashice. De mai mulți ani, mi-am mutat activitatea în zona spiritualității iar în prezent vorbesc exclusiv despre Înregistrări Akashice ca metodă de lucru, pentru că simt că asta mă reprezintă cu adevărat, este metoda care pune cap la cap tot ce am studiat timp de 17 ani în munca mea, în felul acesta pot susține cel mai bine pe cei care vin spre mine și asta este ceea ce am de făcut pe calea mea.

În primul rând, eu simt că, în primul rând și înainte de toate, contează energia și intenția din care faci ceea ce faci. Atunci când lucrăm cu oamenii, fie că suntem psihologi și psihoterapeuți cu diplomă fie că suntem în zona mai neconținută și nereglementată a spiritualității, cele mai importante întrebări sunt: 

Servești împuternicirii reale a oamenilor? Ești în integritate din toate punctele de vedere? Ai intenția să lucrezi curat, din dorința reală de a-i însoți pe ceilalți spre cine sunt cu adevărat? (Cu condiția, desigur, ca și tu să fii în contact cu locul ăla din tine, să știi cine ești și să-ți fi echilibrat niște aspecte esențiale din tine). 

Sau în spatele muncii tale se află, conștient sau inconștient, tipare de manipulare și abuz, dorința să-i faci pe ceilalți dependenți de tine, să nu-i lași sa evolueze, să nu le permiți să crească pe calea lor, să întreții într-un fel sau altul cultul personalității etc?

Ești aliniat, vrei să faci lucrurile spre binele suprem al celor care vin la tine sau ai interese mărunte, ții oamenii în frică și creezi string-uri și, cum se aude și se vede în ultima vreme, abuzezi la nivel subtil, emoțional, fizic, sexual? 

Acesta este primul factor demarcator și cel mai important, în opinia mea: energia din care facem lucrurile. 

Comportamente grave eu am văzut în ambele domenii, și printre psihologi, psihoterapeuți și printre spiritualiști. Iar ultimele anchete dezvăluie cazuri de abuzuri grave atât în lumea spirituală, cât și în cea a psihologilor, uneori chiar la vârful Colegiului Psihologilor.

De aceea, tind să cred că lucrurile nu țin neapărat de metoda în care lucrăm, ci de cine suntem și din ce energie facem ceea ce facem.

Și dacă scăpări omenești și puncte oarbe avem cu toții și trebuie să ne privim cu compasiune pentru asta, eu cred că, pentru comportamentele abuzive grave și repetate pe parcursul multor ani, nu ar trebui să mai avem niciun fel de îngăduință, indiferent dacă le întâlnim în câmpul psihologiei, psihoterapiei, spiritualității sau în alte domenii ale vieții.

Da, la nivel mai mare cred că astfel de abuzatori au misiunea lor în plan divin și nu este treaba noastră să-i judecăm pentru alegerea de a fi astfel. Dar, în plan uman, e nevoie să demascăm aceste comportamente. Dincolo de judecată, furie, resentimente personale care sunt firești și acelea, la nivel uman. Doar din adevărul sufletului care spune astfel:  Nimeni nu are dreptul de a intra cu cizmele peste sufletul altcuiva. Cu atât mai mult cei care activează în aceste domenii și au responsabilitatea de a-și folosi abilitățile înspre creșterea ființei și nu împotriva ei. 

Și e momentul să demascăm abuzatorii, prădătorii și manipulatorii din orice domeniu. Pentru că acest tipar este ca o otravă care devorează suflete. Și ei sunt peste tot, și printre cei cu formări în psihologie, psihoterapie și în domeniul spiritualității, și în multe alte domenii și pe multe alte nivele: politic, social, organizațional, educațional, etc.

Asta este devirusarea despre care vorbesc eu: separarea apelor între cei care au acest virus și întrețin aceste tipare de abuz în câmpurile lor și cei care au devenit victime, din inocență și uneori chiar bună-credință, ale acestor abuzatori și pentru care a venit momentul eliberării.

Apoi, total separat de problema abuzurilor, care nu țin de o specializare sau alta pe care un terapeut o practică, ci de cine este el cu adevărat, mai există o altă problematică: aceea a specializărilor, a diplomelor și studiilor în acest domeniu.

Da, eu cred că, în ordinea umană a lucrurilor, diplomele sunt importante.

Însă mai există un alt adevăr: alinierea în ceea ce faci nu vine întotdeauna la pachet cu diplomele, formările și facultățile. Alinierea reală se construiește în ani, prin dorința de a servi cu adevărat celor din jur, studiu mult, prin munca personală continuă de auto-analiza a tiparelor și conținere a propriilor răni și prin experiențe personale care te inițiază pe Cale și te ajută să mergi din nou și din nou la următorul nivel.

Eu personal am văzut de toate pe această cale.

Am văzut psihoterapeuți care au zeci de diplome acreditate și mai sunt și formatori, care au comportamente abuzive și manipulative grave, care creează la nivel subtil câmpuri uriașe de abuz doar prin simplă prezență, atunci când pășesc într-o sală de curs. Pentru că, de fapt, pozițiile de putere în care sunt le amplifică câmpul personal, cu tot ceea ce nu și-au purificat din câmp la nivel personal, în tot ceea ce fac și oriunde se duc.

Așa cum am văzut psihologi și psihoterapeuți conectați 100% unde trebuie, care lucrează profesionist, respectând cadrele și conținerea terapeutică, cu respect față de ființă, accesând toate nivelele și structurile ființei, pentru că, pe lângă diplome și formări acreditate, au ajuns la nivelul de integrare personal care le permite să facă asta.

Așa cum cunosc oameni din domeniul spiritual, fără diplome acreditate, care au studiat mult metode alternative de vindecare și ajută la modul real oameni, pentru că sunt aliniați unde trebuie, sunt canal curat pentru energia care vine prin ei și pot deschide câmpuri curate în jurul lor, care să îi susțină pe ceilalți la modul real.

Așa cum am văzut mulți din domeniul spiritualității care sunt realmente pe câmpii și care îi mai duc și pe ceilalți pe-acolo, pentru că înainte de a merge spre zonele spirituale înalte nu și-au făcut munca de bază, de conținere a rănilor personale și folosesc spiritualitatea ca metodă de coping pentru a nu se uita la durerea reală din sufletul lor.

De aceea, cred că nu trebuie să absolutizăm nimic pe această cale, ci trebuie să ne formăm discernământul de a identifica fiecare terapeut din ce energie operează.

În primul rând, discernământul de a ști să identificăm prădătorii și abuzatorii de toate felurile din aceste domenii. Aici e discuție lungă, pentru că asta o facem prin reconectare cu corpul și cu Sinele, prin a ne lua în stăpânire noi pe noi la toate nivelele și ăsta este un proces care ne poate lua ceva timp.

Apoi, discernământul de a ști să alegem la cine apelăm, pentru ce apelăm, în ce fel apelăm și de ce apelăm la un anume terapeut, indiferent din ce zonă provine și ce metodă practică, într-un anumit moment.

Eu cred cu adevărat că toate metodele, atât cele conținute instituțional cât și cele din zonele mai neconținute pot avea rolul lor, într-un anumit moment de viață și de creștere personală pe cale, atât timp cât energia celui care practică acea metoda este cea corectă și aliniată acolo unde trebuie.

Mie mi-au servit absolut toate metodele pe care le-am făcut, absolut tot ce-am studiat și toate metodele la care am apelat și eu, pe calea mea de vindecare personală. 

Cred în continuare în valoarea psihoterapiei și cred că este extrem de important să facem terapie personală, în orice moment ne-am afla pe cale. Și cred că mulți din zona spirituală au nevoie de terapie ca de aer, ca să vină cu picioarele pe pământ și să se uite la ceea ce îi doare cu adevărat. 

Eu încă merg în terapie, atunci când simt că asta mă poate susține. Pentru că este extrem de important să lucrăm cu traumele personale și transgeneraționale, mai ales într-o țară ca a noastră, unde stăm pe un câmp uriaș de abuz. 

Dar mai cred și că activitatea psihoterapeutică poate fi susținută de spiritualitate și de deschiderea reală spre aceasta zonă. Cunosc mulți psihologi și psihoterapeuți care vin la cursurile mele de Înregistrări Akashice, tocmai pentru că simt și ei acest lucru. Că este extrem de important și să știm cum să ne conectăm la acel ceva mai mare decât noi și să căutăm această conexiune în viața de zi cu zi. Și cum să ne conectăm și cu ceea ce suntem ca esență, ca suflet, dincolo de traumele personale sau transgeneraționale pe care le avem.

Cu adevărat, eu nu cred că poate exista o instituție pe acest pământ care să spună că au dreptul să lucreze cu oamenii doar și doar cei care au făcut facultatea de Psihologie și au această diplomă. 

La fel cum cred că, da, nu e etic deloc să te dai drept psiholog, psihoterapeut, medic sau să spui că “activezi în domeniul psihologiei” dacă nu ai aceste studii și diplome în domeniu. 

Cred că fiecare terapeut, din orice domeniu și orice metodă ar practica, trebuie să se promoveze onest și să vorbească, fără să pară altceva decât este și fără să atace alte metode, despre ce face, cum face și de ce face ceea ce face. 

La fel, nu cred că e cazul ca, în anul 2026, să mergem în extrema de a ne întoarce în timpurile Inchiziției și de a arde pe rugul rețelelor de socializare pe cei toți cei care se ocupă de altceva decât de psihologie și psihoterapie clasică. 

La fel cum trebuie să ne ferim de a face extrapolări superficiale, presupunând că, dacă există abuzatori și manipulatori în câmpul spiritual, întregul domeniu trebuie aruncat la gunoi. Trebuie doar făcută separarea apelor care să facă distincția între terapeuții corecți, integri, aliniați unde trebuie și abuzatori, manipulatori și prădători. Și asta este o devirusare care trebuie să se întâmple în toate celelalte domenii ale societății, de fapt. 

Există oameni care pot aduce valoare reală în lume prin metode precum prin Reiki, astrologie, constelații, Theta Healing și orice altă metodă, dacă acea metodă este practicată din integritate, cu intenții curate și cu cunoașterea teoretică adecvată. 

Așa cum nu cred că e deloc etic să spunem oamenilor în mesajele noastre de marketing: “Nu mai mergeți la psihoterapie că e pierdere de timp, veniți la mine la metoda x, y, z,  că vă vindec eu de tot și de toate în cursul meu, într-un timp record.”  Această abordare denotă o lipsă profundă de respect pentru munca de cabinet, care este esențială în orice proces de dezvoltare personală și spirituală pe termen lung.

Cred că fiecare metodă de lucru își are locul ei în anumite momente, atâta timp cât e practicată din aliniere, integritate, intenții curate, dublate de cunoașterea și pregătirea teoretică necesară în metoda respectivă.

Și mai cred că e momentul să ne respectăm unii pe ceilalți și poate chiar mai mult decât atât, să fim deschiși spre a aduce împreună cele două lumi, psihologia și spiritualitatea, să se susțină una pe cealaltă în construirea unei noi paradigme. Și să respectăm rolul pe care fiecare domeniu îl poate avea în construirea Ființei, atunci când ne facem munca din energia corectă.

Eu asta încerc să fac, prin tot ceea ce fac, în toți acești ani de când am terminat Psihologia și apoi m-am mutat exclusiv înspre zona spirituală. Pentru mine sunt două domenii care sunt parte din mine și se îmbină armonios, în tot ceea ce fac și ceea ce sunt. Iar ceea ce mă împlinește cu adevărat este rezonanța mea atât cu o notă transpersonală dată psihologiei dar și cu o perspectivă împământată asupra spiritualității, care trebuie coborâtă din norișori și trebuie să se auto-susțină în toate aspectele vieții concrete.

Îmi doresc să pot  propaga această împăcare între cele două domenii, înspre o paradigmă în care fiecare persoană care simte să servească celor din jur își aduce contribuția sa în lume, din aliniere, integritate și respect față de Ființă. Pentru ca astea sunt, de fapt, pe lângă diplome și acreditări, lucrurile care contează cu adevărat.

Cu respect pentru toți colegii mei care își fac munca în serviciul Ființei,

Mihaela Marinaș
DaMaiDeparte.ro