Cum ar fi daca ne-am da seama ca astazi este ultima zi a vietii noastre?
Ce am face daca sirul “nesfarsit” al zilelor noastre s-ar opri brusc astazi?
Ce lucru am regreta ca nu am facut in aceasta viata?
Si mai ales, am incerca astazi, in cea din urma zi, sa-i oferim acestuia o forma sau l-am lasa deoparte?
Langa cine ne-am pune capul pe perna pentru ultima data?
Cu imbratisarea carei persoane am parasi aceasta lume?
Cui i-am cere iertare si in fata cui ne-am spovedi tristetea?
Ce ultim gand am lasa acestei lumi?
Spre ce tinut indepartat ne-am purta pasii sau sufletul?
Cat de autentice mai sunt valorile noastre in cele din urma clipe?
Cui i-am dedica cea din urma lacrima care ar curge pe obrazul nostru?
Cat de blanda ne-a fost soarta si cat de aspre au fost gandurile noastre la adresa acesteia?
Pastrand toate aceste intrebari in gand, astazi va propunem un exercitiu de imaginatie.
Un exercitiu care ne poate oferi dificultati, dar care in cele din urma are scopul de a ne aduce aproape de fiinta interioara de care ne amintim numai in momentele dificle.
Asadar, intrebarea pe care v-o adresam si pe care va invitam sa o scrieti sub forma de comentariu la acest articol este urmatoarea:
Ce ai face astazi daca ar fi ultima zi a vietii tale?
Poate ca pastrand aceasta intrebare in suflet, am fi mai aproape de adevaratele noastre dorinte si am inlatura barierele create de societate si mai apoi de noi insine.
Va invitam sa reflectati la aceasta intrebare lasandu-va ghidati de sentimentele voastre cele mai profunde.
Luati-va o clipa de ragaz in care sa pastrati in suflet aceasta intrebare.
Si adresati-o si altora.
Si observati daca s-a schimbat ceva.
Asadar, asteptam cu drag raspunsurile voastre la aceasta intrebare. Ele vor fi publicate pe site-ul nostru intr-un articol special. Va multumim!
Sincer sa spun 😀 Nu stiu ce as face cu exactitate 😀 dar cu siguranta as avea o zi luuunga 😀 M-as tezi de foarte devreme sau mai bine nu as fi dormit deloc , de ce sa dorm acum cand o sa am timp in viata de apoi :))) 😀 . As reflecta asupra vieti mele de pana atunci as oferi o ora maxim doua sa astern pe hartie trairile avute . As iesi de dimineata din casa , m-as plimba singur putin apoi as chema toti prieteni mei dragi sa mergem sa petrecem timp impreuna 😀 le-as cere sa ma duca undeva unde nu am mai fost oana atunci , undeva frumos 😀 acolo sa stam sa vorbim , nu despre plecarea mea ci despre lucruri , despre viata . As servi cu ei o sticla doua , trei de vin rosu demidulce sau demisec , eventual un sprit. As fuma cateva tigari desi nu sunt fumator 😀 dar de ce nu ? e ultima mea zi :)) . As incerca sa fac tot posibilul sa imi indeplinesc in acea zi dorintele adunate intr-o viata :d Mi-as imbratisa familia , mi-as cere iertare pentru toate neplaceril create , as petrece cu frati mei restul dupamiezi iar spre seara as aduna toti prieteni adevarati la un picnic sa il petrecem impreuna . Si apoi m-as pregati psihic sa plec .. I-as saluta pe toti i-as imbratisa , probabil cativa vor plange , eu ii voi asigura ca voi pleca intrun loc mai bun ca sa ii linistesc . Apoi cand va veni timpul sa plec voi pleca dar nu ma voi uita inapoi pentru ca daca asa a fost sa fie, asa trebuie sa fie. Cu toti avem un drum in viata pe care trebuie sa il urmam. Daca asta este drumul , Bine. 😀
M-a pus un pic pe ganduri 😀
Multumesc! 😀
frumos, multumim Paul!
Mi-as suna fostul iubit si i-as spune ca l-am iubit mult!
cat de frumos e sa avem puterea sa recunoastem adevarul…multumim, Ana-Maria!
In primul rand m as impaca cu mine insumi,deruland propriul meu film,cu opriri scurte.Apoi as incepe sa spun tuturor persoanelor,care au contat in viata mea ca ii iubesc,incepand cu fiica mea…as cere iertare celor,care nu mai figurau in viata mea,chiar daca stiu ca vina nu a fost a mea…Nu stiu daca o zi mi ar ajunge,dar esential ar fi sa fiu impacata cu gandul ca nefiinta mea e doar o trecere in alta dimensiune,ca acolo ma asteapta fiinte dragi,care au plecat din aceasta lume si as cultiva gandul ca aceasta trecere va deschide porti spre o lume mai buna…muuuult mai buna!As asigura o pe fiica mea ca voi fi ingerul ei pazitor si ca totdeauna voi fi langa ea cu sufletul,care nu moare niciodata…Cam asta ar fi f.pe scurt ceea ce imi imaginez acum…Nu stiu ce certitudine,dar sper sa nu aflu niciodata ca mai am o singura zi! Ar fi dureros!
da, chiar si cand am citit acest articol ne-am reasigurat, in interiorul nostru, ca vom mai avea multe zile de trait…e greu de imaginat ca nu vom mai fi intr-o zi…multumim, Edith!
de ce este greu de imaginat?! Este evenimentul care se produce sigur oricui, difera timpul,momentul…. Daca a ne naste este probabil,tine de vointa Domnului si de cea a mamei, a muri este o certitudine. Ce as face eu? As sta cu familia, cu cei cu care mi-am inceput viata, iar restul nici nu mai conteaza…
este greu de imaginat deoarece in ciuda faptului ca suntem constienti ca intr-o zi va veni si aceasta zi, noi speram in fiinta noastra ca acest moment sa ne “ocoleasca” sau sa se indeparteze de noi…
Daca nu as sti ca e ultima cred ca as face infarct.