Cu totii stim ca atunci cand o situatie devine prea dificila emotional, devenim mai putin sensibili si ne retragem in interior. Daca, de exemplu, vedem la televizor prea multe imagini ale saraciei si mizeriei, trebuie sa ne retragem cumva sentimentele de compasiune fata de acei oameni, pentru a nu cadea noi insine in disperare.
De asemenea stim ca unele disocieri sunt doar temporare. Cand situatia dificila a trecut, suntem capabili sa eliberam sentimentele suprimate. Cu cat situatia dificila dureaza mai mult si solicitarea emotionala asociata creste in intensitate, cu atat va fi mai greu sa simtim din nou emotiile pe care le-am impins deoparte, temporar.
Cand discutam despre disociere si scindarea sufletului, este esential sa distingem intre situatiile de viata dificile, situatiile de stres si situatiile traumatice. Situatiile de viata dificile duc la disocieri pe termen scurt intre sentimente si gandire, iar situatiile de stres duc la disocieri si blocaje emotionale mai de durata care pot si reintegrate dupa ce situatia de stres inceteaza. Scindarile profunde care duc la separarea corpului de sentimente si de gandire sunt rezultatul unor experiente traumatizante.
Ce se intampla dupa o experienta traumatizanta, presupunand ca persoana supravietuieste? Acum intervine procesul de scindare. Sufletul, in forma sa de dinainte de trauma, se scindeaza. O parte a sufletului este tinuta cat mai departe de situatia traumatica: este partea sanatoasa a sufletului nostru. Alta parte, care a inregistrat experienta traumei este partea traumatizata. Si o alta parte, imaginea in oglinda a partii traumatizate, preocupata cu depasirea experientei traumatice este partea supravietuitoare a sufletului.
Unul din scopurile principale ale procesului de scindare este sa tina partea traumatizata cat mai departe de perceptia constienta, de sentimente, ganduri sau actiune. Aceasta este sarcina principala a partii supravietuitoare.
Despre cele trei parti ale sufletului
Partea sanatoasa reprezinta tot ceea ce s-a dezvoltat inainte de evenimentul traumatic si tot ceea ce nu a fost distrus de el. Cuprinde structuri de personalitate bine integrate pe care individul le-a dezvoltat inainte de trauma si pe care este capabil sa le dezvolte dupa trauma si in pofida ei.
Partea traumatizata este depozitul sufletului pentru sentimentele neplacute induse de trauma: atacuri de anxietate, lipsa de putere, neajutorare, durere insuportabila, furie neputincioasa, rusine fara sfarsit, sentimente de vina. Efectele traumatizarii sunt tangibile si reale. Nu pot fi anulate. Tot ce poate fi facut este sa aparam sinele constient de impactul lor.
In timp ce partea supravietuitoare se maturizeaza, partea traumatizata ramane la aceeasi varsta pe care o avea in momentul experientei traumatice, pentru ca este incapabila sa mai aiba experiente dupa ce scindarea s-a petrecut. Ramane inchisa in propria lume, preocupata doar de a face fata amintirilor legate de trauma.
Uneori, partea traumatizata este pusa in stare de alarma de imagini, voci, mirosuri si momente de contact fizic care seamana cu trauma originara. Acestea sunt mecanismele de declansare care pun trauma in actiune. Cand apare o astfel de retraumatizare, in functie de trauma originara, individul in cauza sepoate schimba intr-un mod categoric si toate modelele de reactie legate de trauma devin vizibile.
Partea traumatizata tine incuiate in ea emotii relationale fundamentale precum dragoste si durere cu toate gradele si fatetele intermediare. Acestea sunt trimise la inchisoare si sunt lipsite de viata, insa in acelasi timp sunt protejate si pastrate. In orice scindare traumatica, se pune la pastrare un aspect esential pentru partea sanatoasa din noi.
Partea supravietuitoare
Partea supravietuitoare este un fel de gardian al scindarii. Ea isi canalizeaza toata energia pentru a se asigura ca amintirea traumei si experienta constienta nu vor mai veni niciodata in contact. Pentru ca acest lucru sa se intample, partea supravietuitoare are strategii prin care sa mentina scindarea dintre ea si partea traumatizata.
Partea supravietuitoare evita toate situatiile care seamana cu trauma initiala. Blocarea sentimentelor este o preocupara principala a partii supravietuitoare. Uneori, aceasta parte isi asuma indatoriri si sarcini care sa o duca in pragul epuizarii, doar pentru a evita contactul cu partea traumatizata. Sentimentele personale sunt intotdeauna controlate, la fel ca si comportamentul celorlalti. Persoana poate deveni un dictator pentru cei din jur astfel incat sa se poata simti in siguranta.
Bineinteles, partea supravietuitoare isi cauta compensatii pentru lucrurile de care nu se mai poate bucura natural din cauza strategiilor de evitare si control. Drogurile zilnice: cafea, alcool, tigari ofera experiente satisfacatoare, de scurta durata, atunci cand situatia devine de nesuportat pentru partea supravietuitoare.
Trauma si partea supravietuitoare sunt imagini in oglinda. Cu cat mai intensa este experienta traumei, cu atat e mai mare retragerea partii traumatizate si cu atat mai expansiva si mai radicala trebuie sa devina partea supravietuitoare. Slabiciunea extrema resimtita intr-o situatie traumatica trebuie sa fie compensata, la nivelul partii supravietuitoare, printr-o putere excesiva si o dorinta de a-i domina pe toti.
Sunt multe modalitati de a lucra cu trauma. Una din metodele propuse de autorul cartii “Splits in the soul. Integrating traumatic experience” (Scindari ale sufletului.Integrarea experientelor traumatice) , Franz Ruppert, este metoda constelatiilor familiale pe care el a dezvoltat-o si a transformat-o in ceea ce se numeste “constelatia traumei”.
Scopul principal in terapia traumei este, condorm lui Franz Ruppert, sa recunoastem existenta scindarii si a faptului ca partea sanatoasa trebuie sa vina in contact cu partea traumatizata, pentru ca in aceasta parte se afla depozitata multa energie viatala. Pentru ca asta sa se intampla, partea supravietuitoare trebuie sa permita partii sanatoase sa se intoarca catre partea traumatizata. Aceasta este cheia procesului de reintegrare a partii traumatizate.
Articolul este scris pe baza cartii “Splits in the soul. Integrating traumatic experience“, Franz Ruppert, Green Balloon Publishing