Singurul piedestal din viața ta ar trebui să fie pentru… Tine Însuți
Mi-aș dori să ne dăm voie să facem următorul exercițiu: acela de a da jos de pe piedestal pe oricine. Indiferent cât de sus am cocoțat pe cineva acolo, cât de mult am investit emoțional în acest proces și cât de mult doare să facem asta. Da, doare, dar face bine.
Așa că, haideți să ne imaginam ca dăm jos de pe piedestal tot: Figuri de autoritate. Mentori de orice fel. Maeștri spirituali. Lideri politici. Iubiri vechi sau noi. Parteneri. Părinți. Șefi. Rude. Prieteni.
Și să ne întrebăm: Cum ar fi să ne eliberam de mitul piedestalului? Să nu mai privim în sus spre nimeni, ci să privim de la egal la egal pe toată lumea? Să ne dăm acest drept de a privi lucrurile astfel? Să le dăm dreptul celor de pe piedestal să fie doar oameni? Și să ne luăm și noi acest drept?
Da, în viață, e nevoie să avem responsabilitate, integritate și asumare în ceea ce facem. Dar, pe lângă asta, e nevoie și să ne revendicam și dreptul de a fi complet noi înșine ca niște simpli oameni pe Cale, care nu își mai dau puterea nimănui și care nici nu au mai au de demonstrat nimic nimănui.
Și să știm că avem cu toții dreptul de a ne elibera de presiunea constantă că trebuie să fim “perfecți” tot timpul, ca să nu dezamăgim pe nimeni, niciodată.
Că avem dreptul de a nu mai face eforturi supraomenești de a ține tot timpul lucrurile sub control, ca să demonstrăm ceva.
Că avem dreptul de a nu mai ascunde părți din noi, de teama că vom fi judecați. Avem dreptul de a nu mai tăia din cine suntem, doar ca să ținem cu dinții de un ideal în care ne auto-încadrăm sau în care suntem încadrați.
Ar fi și mai eliberator pentru toată lumea să dăm drumul obsesiei de a ține pe cineva pe piedestal, cu orice preț.
Și, mai ales, să vedem care sunt motivele reale pentru care urcăm pe cineva pe piedestal și apoi refuzăm să-l mai dăm jos de acolo.
Poate pentru că copilul nostru interior încă are nevoie de asta. Poate pentru a simți că avem un reper permanent, undeva în afara noastră. Poate pentru că sunt părți din noi care încă au nevoie să fie salvate de cei pe care îi punem pe piedestal. Poate pentru a ne asigura că avem la cine privi în sus, atunci când suntem atât de debusolați încât nici măcar nu mai știm încotro să privim.
Și mai cred că, dacă ne dăm cu adevărat voie să dăm jos de pe piedestal pe toți cei pe care i-am pus acolo, ne-am elibera cu toții de presiunea de a corespunde cu orice preț, pe care o punem și pe noi înșine și pe ceilalți.
Și, mai mult decât atât, după ce facem asta, putem începe să descoperim un mare adevăr:
Pe piedestalul sufletului tău nu trebuie să stea nimeni altcineva decât… Tu Însuți. Ești singura persoana care trebuie să stea pe piedestalul vieții tale și al sufletului tău. Tu, în propria ta Autoritate Interioară. Tu, împreună cu Dumnezeul tău Interior, pe același piedestal.
Așa că, vă invit să faceți acest exercițiu și să dați jos de pe piedestal pe oricine ați cocoțat acolo.
Iar când veți simți nevoia de cineva care să vă țină de mână, de la egal la egal, atunci când vreți să faceți saltul spre a va urca voi pe voi înșivă pe propriul piedestal al vieții și sufletului vostru, pentru asta puteți conta pe mine.
Pentru că asta este ceea ce îmi doresc cel mai mult să văd în jurul meu: fiecare dintre noi, pe propriul piedestal al propriei sale Autorități Interioare. Și de la piedestal interior la piedestal interior, să relaționăm unii cu alții, din totala autenticitate a ființei noastre depline.
DaMaiDeparte.ro
