Rămas bun, 2025!

Ramas bun, 2025!

Anul 2025…a fost dincolo de cuvinte pentru mine. A fost anul aterizării pe terenul fertil al sufletului meu. Un teren pe care îl curăț, îl desțelenesc, îl lucrez in fiecare zi din ultimii zece ani, de când linia mea de destin s-a schimbat. Privind în urmă, realizez că ultimii 10 ani ai vieții mele m-au pregătit pentru acest an, pentru a putea primi viața care a început pentru mine anul acesta.

Ultimii zece ani au fost ani de munci grele, în tranșeele sufletului meu. Ca să folosesc o metaforă, sentimentul era adesea că trăiam pe niște ruine. Pe ruinele vieții mele vechi, la care nu mă mai puteam întoarce, fără să am însă disponibil terenul fertil pe care să pot ateriza în noua viață. Au fost ani de tranziție, de schimbare de timeline și de ajustări și resetări uriașe. O schimbare care s-a făcut și brusc dar și treptat, și accelerat dar și lent în același timp. 

Pentru că așa sunt schimbările mari de destin: presupun doua realități care continuă să se suprapună timp de mulți ani. Niște ani în care am stat suspendată între două vieți, între două frecvențe, între două lumi, între rădăcinile mele și potențialul meu real, între cine am crezut că sunt și cine sunt cu adevărat, în devenirea spre adevărul sufletului meu.

De aceea spun că anul acesta s-a simțit, într-adevăr, ca o aterizare. După ani în care am desțelenit terenul și apoi am ancorat în planurile subtile frecvența Sinelui meu, anul acesta mi s-au creat condițiile propice să pot ancora această frecvență pe teren fertil, și în dimensiunea fizică.

Am început anul cu sentimentul puternic că mama mea va pleca anul acesta din această dimensiune și că, o dată cu plecarea ei, întreaga mea viață se va schimba. Că voi putea, cumva, să vin mai deplin și mai întreg în corpul meu și în viața mea. Așa a și fost. În martie, mama a murit iar plecarea ei a însemnat un proces de aterizare pentru mine și de luare în stăpânire a vieții mele, la un alt nivel.

În timp cu procesarea doliului după mama, a urmat mutarea la Brașov, pe o nouă frecvență, într-o nouă viață care mi se deschide. Viața fără mama aici, pe Pământ, dar cu mama în Lumina reală a Sufletului. Cu toată Lumina și Iubirea dintre sufletele noastre, care mă însoțesc acum și mă ocrotesc de la nivel subtil.

Mutarea mea la Brașov a fost de domeniul fantasticului… Ca și cum o mână invizibilă m-a luat de pe un timeline și m-a mutat pe altul, în decurs de câteva zile, la viteză accelerată. În timp ce îmi închidea toate buclele din vechea viață, îmi deschidea în față o nouă realitate, pe o frecvență de sprijin, de susținere și de Iubire la cel mai înalt nivel pe care l-am simțit în corpul meu și în țara mea.

Natura, orașul, oamenii și relațiile care au venit în viața mea mă ajută să îmi confirm în fiecare zi că într-adevăr schimbarea frecvenței de pe care îmi trăiesc viața este reală. 

Că tot ce am făcut în ultimii zece ani, uneori împotriva oricărei logici umane, a meritat. 

Că nu a fost nimic în zadar și că am fost sub protecție divină reală atunci când mi-am urmat sufletul și am avut încredere de nestrămutat în calea mea. 

Și mai ales, în tot ce o energie mai mare decât mine mi-a cerut să fac.

Că a fost nevoie de fiecare etapă, de fiecare plecare, de fiecare revenire, de fiecare om, de fiecare relație pentru ca viața și circumstanțele mele actuale să se țeasă în felul ăsta. Și mi s-a mai confirmat ceva ce știam: când urmezi Voință Divină, dincolo de orice altceva, ți se dă înapoi înmiit, la momentul potrivit și la locul potrivit.

Ca o încununare a călătoriei mele din ultimul deceniu, mi s-a oferit locul în care pot să mă așez. Locul meu sigur, pe care sufletul, inima și corpul meu le căuta în tot acest timp, dar pe care nu puteam să îl găsesc pentru că încă aveam de desțelenit, desprins buruieni, afânat, arat, semănat pe terenul sufletului meu. 

A venit după toți acești ani de regăsire de sine, atunci când eu am putut intra complet pe o altă frecvență în sufletul, corpul și viața mea. 

A venit în momentul în care sunt pregătită să primesc. În momentul când asperitățile și colțurile ascuțite s-au netezit, când nu mai am nimic de demonstrat și de dovedit. Și când pot susține frecvența sufletului meu în viața mea de zi cu zi, cu de toate. Departe de perfecțiune, dar cu tot ce presupune viața simplă și reală.

Acum, la finalul acestui an, sunt recunoscătoare pentru tot și pentru toate. Pentru toate anotimpurile vieții mele. Pentru că am avut multe anotimpuri la viața mea.

Anotimpul muncilor grele.
Anotimpul transformării.
Anotimpul plecărilor.
Anotimpul întoarcerilor.
Anotimpul inițierilor.
Anotimpul întunericului. 
Anotimpul întoarcerii din iad.
Anotimpul devastării.
Anotimpul purificării.
Anotimpul vindecării.
Anotimpul distrugerii.
Anotimpul morții.
Anotimpul renașterii.

Acum este, pur și simplu, anotimpul Așezării. 

Mulțumesc, 2025! Pentru tot ce a plecat și pentru tot ce ai născut în noi și dincolo de noi.

Iar 2026 să ne ajute să ne așezăm și mai profund, pe terenul fertil sufletului nostru.

Cu bucurie,
Mihaela Marinaș