Înainte să putem susține în viața noastră acest nivel al Sinelui în relații, e nevoie să devirusăm toate nivelele ființei.
Așa că de-a lungul acestui parcurs inițiatic, pentru unii dintre noi a fost nevoie să trecem prin relații de tip narcisic, pentru a înțelege și simți pe pielea noastră cum funcționează virusul narcisic, care reprezintă boala relațională a planetei în acest moment.
Apoi, pe aceeași cale a devirusării amprentei relaționale, uneori avem nevoie să învățăm că nu putem salva pe nimeni, așa cum am fi dorit să ne salvam părinții. Și că nu putem iubi pe cineva suficient de mult ca să-l determinăm să iasă din propriul iad. Până când acea persoană nu e dispusă sa înceteze comportamentele autodistructive, nimeni nu poate interveni. Pentru ca fiecare suflet are liber arbitru.
Iar uneori e nevoie să învățăm lecția iubirii mai înalte față de celălalt, iubindu-l atât de mult încât mergem mai departe pentru a ne vedea de propria cale.
Apoi, putem primi lecție după lecție până când deprindem ce înseamnă acel ceva ce, cu siguranță, nu am văzut acasă la părinți: autoritatea interioară. Eu sunt ființă liberă, in autoritate interioară, responsabilă de propria viață și propriul comportament și tu ești la fel. Daca alegem sa împărtășim o relatie, de orice fel, fiecare rămâne responsabil de sine însuși și își asuma creșterea personală în relație.
Cu atâtea lecții relaționale de integrat, putem avea tabloul complet al motivului pentru care amprenta relațională devine un lucru atât de complicat. Pentru că este o cale inițiatică, pe mai multe nivele.
La anumite nivele, poate trebuie să învățăm să stăm în puterea noastră, să iertăm din inimă, să iubim necondiționat în același timp în care avem grijă de noi și punem granițe ferme când ceva nu ne mai servește într-o relație.
Poate trebuie să învățăm că nu putem salva pe nimeni, în același timp continuând să ținem în inima noastră cu iubire persoana pe care nu o putem salva. Și că putem iubi și fără să ne sacrificăm și fără să dăm bucăți de suflet în relații.
Poate trebuie să învățăm că nu ne depinde viața de nimeni, că viața și iubirea merg întotdeauna mai departe, indiferent pe cine pierdem și de cât de mult suntem atașați de cineva. Că, atât timp cât simțim Iubirea în inimă, nimic cu adevărat valoros nu ne poate fi luat.
Poate trebuie să ieșim din pierderi dureroase, din noduri în care sufletul nostru a fost prins de-a lungul timpului. Să ne eliberăm de legături care vin din dependență, de atașamente de tipul “fără tine nu pot trăi, ce mă fac fără tine” etc.
Când ieșim din toate iluziile, vedem că fiecare relație din viața noastră ne-a dat o bucățică de puzzle pentru ca noi să ajungem în expresia de Sine aliniată – în acel punct în care știm că totul este în noi și din care putem fi prezenți pentru noi.
Este un sentiment de întregire interioară, care nu înseamnă auto-suficiență, nu înseamnă că nu mai ai nevoie de nimeni și nu exclude dorul profund pentru relații cu sens. Înseamnă însă că tu ești acolo pentru tine, în primul rând și înainte de toate.
Și că relațiile îți sunt o oglindă a propriei Întregiri. Și că ăsta e rolul relațiilor: să ne oglindească cât de întregi și frumoși suntem deja, ca suflete aflate într-o călătorie atât de curajoasă.
ȘI atunci poate să redevină totul lin, readus în matca responsabilității față de propriul suflet și propria cale, pe care este o onoare și o bucurie să o împărtășim pentru un timp cu alt suflet, într-o relație, de orice fel.
Asta este, de fapt, noua amprentă relațională și noul model al relațiilor la nivel de SIne: autoritate interioară, onorare, libertate și bucurie de a ne împărtăși calea cu un alt suflet, pentru atât timp cât e spre binele suprem.




