iertarea pasul spre intelepciune
Indraznesc sa incep aceste randuri parafrazand: omul este supus iertarii.
Consider ca a sti sa ierti este o arta, o arta a sufletului. Sunt momente cand ne dorim sa iertam, dar nu gasim puterea – pastram in noi trecutul lucrului infaptuit. De aceea este nevoie de educatia sufletului in spiritul iertarii….iar inceputul il constituim noi insine.
A ierta inseamna miscare. Inseamna inainte. Inseamna viitor.
A ierta implica lipsa regretului, nu accentuarea lui.
A ierta presupune cunoastere si evolutie spirituala.
Asociez nu pot ierta negarii divinului din noi…
Cand sa ma iert pe mine? Cum sa ma iert pe mine?
Ori de cate ori imi lipseste increderea, ori de cate ori ma cuprinde nemultumirea, am nevoie de propria iertare…pentru ca atunci uit cu desavarsire ca sunt, cine sunt si ma sterg, cu un gand, de pe fata pamantului….iar fara mine, prezentul este lipsit de-un suflet….
De cate ori sa iert?
De-atatea ori cat iertarea ramane o sansa de a invata, nu calea deschisa altor greseli.
Pe cine sa iert?
Pe cine iarta Dumnezeu…
Iertarea nu ne leaga de intelepciune, ci ne defineste ca oameni.
Alina Balasa
http://prezenta.blogspot.com/
