Am auzit deunazi pe cineva spunand la radio:

“Nu pot sa zic ca sunt mandru ca sunt roman, pentru ca a fi mandru implica existenta unui merit personal.

Nu pot sa fiu mandru ca ploua afara, asa cum nu pot fi mandru ca sunt roman, pentru ca nu am niciun merit pentru asta.”

Destul de onest, am zis in sinea mea.

Faptul ca ne-am nascut aici este un dat. Dincolo de mandrie sau lipsa mandriei nationale, acest loc in care ne-am nascut merita onorat si respectat. Ceea ce suntem in acest moment se datoreaza si acestui pamant.

Nu putem decat sa respingem o parte importanta din noi insine atat timp cat ne luptam cu identitatea noastra nationala.

Locul bun pe care suntem datori sa ni-l dam fiecare noua insine in propria noastra inima trece prin onorarea pamantului si a tarii in care ne-am nascut.

Cu dureri si suferinte, cu frumuseti si bucurii, cu saracie si bogatie, cu toate adunate intr-o minunata expresie a “rasul-plansului” atat de bine stiut de sufletele noastre.

Asa ca astazi invitatiea mea este: sa ne onoram cu adevarat pe noi insine, cu tot ceea ce suntem! La multi ani!