Un copil este intotdeauna loial, in sufletul sau, parintilor, chiar daca parintii i-au spus lucruri urate, sau au avut un comportament abuziv fata de el intr-un fel sau altul. Este cel mai natural lucru din lume pentru un copil ca, la orice varsta, sa fie loial acelora care i-au dat viata. Cand suntem criticati sau raniti intr-un anumit fel de parintii nostri, traim din plin rana si ne insusim pe deplin critica din loialitate fata de parinti. Daca ni se spune ca nu vom reusi sa facem nimic, asta vom face in una sau mai multe domenii din viata. Daca ni se spune ca nu suntem buni la un anumit lucru, probabil ca nu ne vom dezvolta niciodata acea abilitate din loialitate fata de parintii nostri.
Din loialitate fata de acesti oameni care ne-au dat viata, vom trai orice ne-au spus ei, intr-un fel sau altul, direct sau indirect, sa traim. Si asa cum se stie, prin transferul transgenerational al credintelor si al traumelor, parintii nostri traiesc si ei la randul lor ceea ce au primit de la parintii lor.