concurs onlineDragii nostri,
Inainte de toate, va multumim ca ne-ati impartasit experientele voastre. In cele ce urmeaza, regasiti unele dintre cele mai intense povesti care ne-au fost trimise, cat si numele castigatorului Cursului de autocunoastere si armonizare oferit de Centrul Solisis.
,,Prin luna septembrie a anului 2001 am marturisit unui prieten, intr-o statie de autobuz, ca singurul lucru pe care mi-l doresc in acest moment este sa plec undeva, unde nu ma stie nimeni, sa pot intelege ce se intampla cu mine si cu sufletul meu. Nu era o dorinta aparuta in urma unor disperari, viata mea cursese lin pana atunci, dar constientizasem ca alunecam usor, usor pe o panta de pe care incepusem sa vad tot mai mult partea intunecata a oamenilor din jurul meu. Mi-am vazut in continuare de viata de zi cu zi, iar pe la sfarsitul lunii noiembrie am avut o discutie cu profesorul meu pentru a merge la o bursa intr-un mic orasel de pe partea vestica a Frantei. Nu-mi doream sa plec, era oricum prima iesire din tara, drept urmare am inceput sa invoc diferite motive, unele copilaresti, altele mai serioase care, spre surprinderea mea, isi gaseau foarte rapid rezolvarea fara ca eu sa depun nici cel mai mic efort. Asa ca, pe la sfarsitul lunii ianuarei 2002, intr-o noapte de luni spre marti, urma sa plec pentru 5 luni in Franta. Educatia mea religioasa lipsea cu desavarsire totusi, duminica dinaintea zilei de plecare, pe la ora 11, am trecut pe la biserica din cartierul nostru sa aprind o lumanare. In ignoranta mea stiam ca duminica dimineata, la biserica, se tine slujba. Atat si nimic mai mult. Am aprins o lumanare, rugandu-ma destul de superficial ( mai mult cu gandul decat cu inima) la Dumnezeu sa aiba grija de mine. In loc sa plec spre casa, am intrat in biserica, mi-am facut cruce si, in acel moment, am auzit preotul spunand: Acum sa ne rugam la Fecioara Maria sa-i ocrotesaca pe cei care pleca in calatorii lungi. Apoi preotul a inceput sa miruiasaca (nu stiam semnificatia gestului) si, cat am stat la rand, s-a lasat liniste in sufletul meu.Din punct de vedere profesional, urmatoarele 5 luni nu au insemat nimic. Din punct de vedere al vietii am inteles, acolo, pe o plaja mica si pustie de la marginea Oceanului Atlantic, ca Dumnezeu a pus atata perfectiune in toata creatia sa, ca atunci cand am venit aici El a pus in mine sufletul si ca acesta este singurul care conteaza cand voi pleca de aici, ca inteligenta si frumusetea fizica imi sunt limitate si pot schimba doar cate ceva la ele, in schimb sufletul, il pot modela dupa cum vreau eu, ca Dumnezeu m-a privit, ma priveste si ma va privi tot timpul cu blandete si cu speranta. La intoarcerea in tara toata lumea imi spunea ca sunt frumoasa, iar un prieten chiar mi-a zi: Corina, sa nu lasi pe nimeni sa te schimbe. Era frumusetea interioara pe care ti-o da trezirea constiintei. De atunci zambesc cu drag vietii si stiu ca tot ceea ce daruiesc lumii prin gand, vorba, fapta este ingaduit de Dumenezeu sa se intoarca inmiit la mine. In timp, am inteles ca in viata de zi cu zi nu functioneaza legea liberului arbitru. Pentru orice suflet care daruieste binele, Dumnezeu ingaduie sa i se intoarca binele ca sa ramana pe calea de lumina, pentru orice suflet care daruieste raul, Dumnezeu ingaduie sa i se intoarca raul, sperand intotdeauna ca se va trezi.
Este o ingradire care ar trebui sa ne fie foarte draga pentru ca vine din iubire pentru oameni si ne acorda sansa, in mod egal pentru fiecare dintre noi, ca trezirea constiintei proprii sa se realizeze cat mai repede. Cred ca legea liberului arbitru este lasata de Dumnezeu doar in cazul trezirii propriei constiinte. De ajutat, sunt ajutat de oameni si de intamplari, insa eu sunt singurul care decid: ma trezesc sau nu ma trezesc. O constiinta trezita, chiar daca are caderi, stie ca este sustinuta cu dragoste si cu speranta, va gresi cat mai putin si viata, aici pe pamant, devine frumoasa. De multe ori imi vine sa plang de fericire insa, chiar si atunci, stiu ca sunt departe de starea in care simti ca-L atingi pe Dumnezeu. Lucrez, lucrez, lucrez.
Si pentru ca stiu ca Dumnezeu nu da nici bune nici rele ci doar ingaduie ca ceea ce daruim lumii sub forma de gand, cuvant sau fapta se se intoarca inmiit la noi nu va spun: O zi buna!, ci Suflete bun sa-ti daruiesti o zi minunata!” Corina Nicolae
,, Recent, am fost martora unei experiente de viata a unei vecine, care m-a facut sa reflectez mai mult, la ce inseamna “a fi”. Este vorba despre o mama si fiica ei. Mama, ca orice buna mama, s-a dedicat in totalitate fiicei ei, pentru succesul si bunastarea acesteia, sustinand-o moral, material si social in toate problemele cotidiene generale ale vietii.
Fata, a beneficiat de o viata prospera, in care toate dorintele i s-au indeplinit-scoala, casatorie, familie, copii, servici bun, vacante in strainatete, etc.
Dar comportamentul fiicei vizavi de mama a devenit foarte autoritar si agresiv cu timpul, stiind ca mama trebuie sa-i indeplineasca orice dorinta si cat mai repede, pentru satisfactia si binele ei.
Astfel s-au succedat si accentuat lucrurile, ani multi la rand, pana cand, intr-una din zile, mama, datorita suprasolicitarii fizice si nervoase, la care era supusa de catre fiica ei, a facut un accident vascular cerebral si a paralizat pe partea dreapta.
Dupa o luna de spitalizare, mama a revenit acasa neputincioasa (dependenta fizic pentru necesitati si cu mobilitate limitata), fara sa-si mai poata aminti multe lucruri si neputand vorbi cursiv (doar franturi de cuvinte anagramate), dar cu o fata vesela, amabila si zambitoare ca intotdeauna, pentru orice noua persoana aflata in fata ei, incercand parca sa spuna tuturor:”Uitati cum sunt acum, asa si-a dorit fiica mea pentru mine, mama ei.”
Dar acesta este un mesaj ascuns, pe care nimeni nu-l poate intelege, decat doar cei care au fost martori, la comporatmentul agresiv al fiicei, fata de mama (fara intentia de a invinovati pe cineva).
Concluzia este ca oricine poate vedea o realitate crunta, ce sta in puterea noastra de a fi schimbata:
1) Mama, fiind foarte iubitoare si indulgenta si-a idolatrizat fiica, fiind mandra de ea, chiar si atunci cand gresea si sacrificandu-se la maxim pentru bunastarea acesteia;
2) Fiica, fiind obisnuita cu o viata in care totul i se cuvenea, nu a inteles niciodata drama mamei, care s-a sacrificat pentru bunastarea fiicei, iar in final si ea va trebui sa plateasca acest pret, ingrijind-o pe mama ei neputincioasa, cate zile va mai avea.
Daca ar fi existat o alta relatie de respect reciproc si intrajutorare, poate nu s-ar fi ajuns niciodata aici si poate ar fi trait amandoua fericite si in buna armonie, fara acest eveniment neplacut care sa le umbreasca fericirea” Luiza Mihaela Iosca
,,Viata este cea mai importanta si mai vie experienta, iar cand intelegi acest lucru devii intelept, si cand devii intelept nu mai vrei nimic; si cand nu mai vrei nimic simti ca traiesti.
Numai bine!” Nicoleta Chiuchiu
,, In urma cu 9 ani am facut o operatie de estetica, dar pe masa de operatie ceva s-a intamplat iar aparatele nu mai functionau. mi se baga anestezie atunci cand vedeau ca ma incrunt. La un moment dat alergam printr-un tunel cu lumina aurie puternica. nu mi-am intalnit rude decedate si nici alte entitati. alergam alergam cu o viteza greu de descris. auzeam glasul doctoritei anesteziste care imi cerea sa respir,. incercam sa-i spun ca nu pot respira, ca nu pot si ca vreau sa ma lase in pace ca …..stiam ca este ultimul drum si eram impacata cu mine, stiam ca este bine. in final m-am trezit in salonul de reanimare, unde saraca mama mea nelinistita se tot plimba pe usa chemand medicul. aveam tensiune 6,7. am fost la un pas sa trec dincolo.Ceea ce va spun, referitor la anestezie si ceea ce s-a intamplat in sala de operatii sunt spuse de sora mea care a asistat la operatie fiind asistenta la terapie intensiva a acelui spital. Ce s-a intamplat dupa, si cu ce mi s-a schimbat viata…simplu : am inceput sa citesc LAZAREV, Karama pura, si multe alte volume ale aceluias scriitor, asa am invatat si am reusit sa iert o persoana care mi-a facut mult rau…mi-a facut magie neagra de la A-Z. viata mea a luat o alta cale, am inceput sa fiu atrasa nu doar de religie, de care eram atrasa si inainte si datorita careia poate sunt in viata, dar am studiat tot ce am putut de DAN SERACU, DRAGOS ARGESANU, SILVA ETC. IMI DORESC SA AJUT OAMENI,macar cu o vorba buna INCERC SA FAC OAMENII SA FIE MAI BUNI, ( SIMT OAMENII SI LOCURILE MALEFICE, ) ASA S-A SCHIMBAT VIATA MEA….” Cristina Tanase
Castigatoarea este Luiza Mihaela Iosca. Felicitari!
Echipa Damaideparte
