Natura umană este cu adevărat complexă. Iar când vine vorba de iubire, se complică și mai tare. Cei care iubesc dar nu pot fi cu persoana iubită, tânjesc după asta din toată ființa. Cei care au o relație cu persoana iubită dar încă nu trăiesc împreună, își doresc asta din tot sufletul. Cei care locuiesc împreună, își doresc să petreacă mai mult timp împreună. Și chiar și atunci când petrec timp suficient, tânjesc după mai multă apropiere și intimitate.
Atunci când ne raportăm la circumstanțe exterioare, niciodată condițiile nu par a fi ideale pentru a simți o stare deplină de împlinire. Din acest punct, stările noastre par a fi condiționate din exterior: Când o să fiu cu persoana iubită, o să simt iubirea. Când o să petrecem mai mult timp împreună, o să simt împlinirea. O să simt fericire deplină atunci când…
Natura umană tânjește tot timpul după ceva și acest dor este, de fapt, un dor universal, la un nivel mult mai mare. Pentru că intrăm în luna sărbătorilor de iarnă, e important să vorbim despre acest dor care parcă își face și mai mult simțită prezența în această perioadă.
Trăim cu o tânjire permanentă după ceva care lipsește. Am venit cu acest dor pe Pământ și îl purtăm după noi zi de zi. Este rana deconectării de la Sursă, rana universală pe planeta noastră. Este un dor permanent, pe care îl putem vindeca în relație cu ceilalți. În esență însă, este un proces personal pe care nu-l poate face nimeni în locul nostru. Cu ajutorul relațiilor din viața noastră, acel dor se redefinește, se vindecă iar uneori chiar se potolește. Când ne simțim hrăniți în relație cu cineva, când ne simțim în siguranță lângă cineva, acel dor se potolește pentru o perioadă. Putem să ne contopim cu cel de lânga noi și să ne aducem aminte de energia de Acasă.
Însă mai devreme sau mai târziu, ne lovim de același gol. Singura soluție este să redescoperim reconectarea la Divin. Este singurul remediu pentru vindecarea rănii de separare și pentru potolirea dorului de Acasă.
Iar atunci când dorim să suplinim conexiunea cu Divinul printr-o relație umană, o parte din noi tinde să se agațe de celălalt pentru a-și potoli in mod constant, dintr-o sursă exterioară, dorul de Dumnezeu. Atunci vom vrea să-l ținem pe celălalt lângă noi cu orice preț, ca și cum nouă ne lipsește ceva. Din frica că Iubirea o să se termine. Din frica de a pierde definitiv conexiunea la ceva care nu poate fi pierdut. Pentru că este nelimitat.
Iubirea nu are cum să se termine. Relațiile se încheie, aici, în dimensiunea asta. Mai devreme sau mai târziu, indiferent câtă iubire unește doi oameni, relațiile se încheie aici pe Pământ. Iubirea continuă însă. Și transformă fiecare relație în ceea ce trebuie să devină, în dimensiunea asta sau în cealaltă.
Co-dependența în relații se întâmplă atunci când ne-am închis inima în fața iubirii, pentru că ni s-a părut că nu am primit-o de unde trebuia. Iar uneori chiar așa a fost, pentru mulți dintre noi, în copilăria noastră nu am găsit prea multă iubire necondiționată în jur.
Ca adulți însă, dacă nu simți că ești iubit de acolo de unde vrei tu, asta nu înseamnă că nu ești iubit. Iar pentru că rămânem blocați în multe așteptări, de multe ori ratăm iubirea pe care o putem primi în fiecare moment. Pentru că putem primi iubire în cele mai nebănuite moduri, prin oameni la care nu ne așteptăm, în feluri în care nu ne așteptăm.
Deschide inima și simte Universul care dăruiește încontinuu Iubire pentru că este Iubire. Te vor durea toate momentele în care nu ai primit atât cât ai avut nevoie și ai învățat să nu mai ai încredere nici măcar în Dumnezeu.
Dar cumva, într-un fel sau altul, într-un fel mai dureros sau mai puțin dureros, Iubirea de dincolo de așteptări își va găsi loc în inima ta. Iar acum, în luna decembrie, este momentul să permitem să se întâmple.
