de Bruno Medicina, Leader Communications
Cateodata, vorbind despre mecanismele manipularii, am impresia ca exagerez incercand sa explic niste lucruri foarte evidente, pentru care nu ar fi nevoie, de fapt, de nici o explicatie.
Legile pe care le-am analizat in articolele anterioare, cand sunt folosite in scop de manipulare, mi se par asa de usor de descoperit incat nu-mi vine sa cred ca mai pot avea vreun efect.
de Bruno Medicina, Leader Communications
Sa presupunem ca, raspunzand unui anunt din ziar, cineva se ofera voluntar pentru un experiment, care se tine la Facultatea de Psihologie, despre “efectele pedepsei asupra procesului de invatare si a memoriei”.
Coordonatorul experimentului, un profesor de la facultate, ii spune respectivului ca va avea un partener, anume pe dvs., si ca dvs. trebuie sa va amintiti niste cuvinte pe care le-ati memorat deja.
Atunci cand vine vorba despre felul cum reusim sa relationam cu lumea din jurul nostru – fie ca este vorba despre colegii de scoala sau de serviciu, de partenerul de cuplu, de prieteni, membri ai familiei sau persoane necunoscute – putem identifica patru tipuri de comportament.
Dependenta
Cuvantul-simbol care defineste acest nivel este TU.
Atunci cand suntem mici nu ne-am putea descurca fara ajutor din partea altora. Pe masura ce inaintam in varsta, cursul natural al dezvoltarii este de a renunta sa punem responsabilitatea propriei vieti pe umerii altora, de a renunta la situatiile de tipul TU ai grija de mine, TU stii ce e mai bine pentru mine, TU hotarasti pentru mine, TU esti responsabil pentru ceea ce mi se intampla.
Deosebirea care face diferenta
Exista o intrebare care a obsedat oamenii mereu, fie ca este vorba despre psihologi, oameni de afaceri, sportivi, lideri politici, militari sau oameni simpli. Este o intrebare pe care fiecare ne-o punem cel putin o data in viata, indiferent de educatia pe care o avem, de profesie, religie, apartenenta politica sau nationalitate. Este un lucru la care unii dintre noi se gandesc in fiecare zi si cauta raspunsuri: “Ce anume face diferenta dintre succes si esec? Care este diferenta dintre excelenta si mediocritate? Cum se poate ca unii sa aiba rezultate de exceptie, iar altii sa se chinuie la limita mediocritatii?” Este vorba de noroc, de oportunitati sau “pile”? Este vorba de munca si dedicatie?
– A… tinerii de astazi! Ce vor ajunge?
– Ai mare dreptate, asa este!
– Cat e ceasul?
-Sapte.
– Unde este dosarul rosu?
– Daca ai fi mai ordonat, ai sti!
Psihologilor care, sub pretextul cercetarii, se amuza observand comportamentul soarecilor si incearca sa traga concluzii utile in comparatie cu comportamentul uman, li se intampla uneori sa descopere lucruri interesante.
Un experiment clasic consta in a creste trei grupuri de soareci in conditii identice de cazare si alimentatie, dar foarte diferite din punct de vedere al comportamentului:
-cu primul grup (A) cercetatorii actioneaza “bland” si “amabil”, ii mangaie, le vorbesc;
-cu al doilea grup (B) se arata “nepoliticosi” si agresivi, lovindu-i din cand in cand;
Chiar daca Eric Berne – fondatorul Analizei Tranzactionale – nu ar fi scris despre nimic altceva decat despre jocurile psihologice (“Games people play”) si tot ar fi intrat in constiinta omenirii. Asternerea pe hartie a acestui subiect a fost pentru mine un pretext optim de a-l reciti si de a constata ca, la treizeci de ani de la aparitia sa, nu si-a pierdut nimic din actualitate si din eficacitate. De aceea, nu pot decat sa recomand lectura acestei lucrari oricui are ocazia, intrucat micul meu rezumat nu poate sa exprime decat in foarte mica masura ceea ce, din toate punctele de vedere, reprezinta opera unui geniu.
Berne descrie aproximativ 50 de situatii tipice de comportament social; pentru a le face comprehensibile marelui public, el le explica folosind denumiri care sunt intelese de oricine.
“Imi pare rau dar nu reusesc sa aud ce spui. Ceea ce esti si ce faci striga mult mai tare.” (R.W. Emerson)
“Daca faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei obtine ceea ce ai obtinut dintotdeauna.” (A. Robbins)
“A intreprinde si a repeta aceleasi actiuni asteptand rezultate diferite este primul simptom de nebunie.” (corolarul afirmatiei precedente)
“Inainte de a-ti da drumul la gura, asigura-te ca ti-ai pus in functiune creierul.” (din intelepciunea tehnologica)
Cu siguranta ati vazut in jurul vostru oameni care au toate resursele necesare pentru a fi fericiti… si totusi nu se simt deloc bine in pielea lor. Si ati vazut si un numar oarecare (mult mai mic insa) de oameni care sunt cu adevarat fericiti: relatiile lor interpersonale sunt de invidiat, muncesc cu pasiune, au o relatie de cuplu de care sunt mandri, tot ce se petrece in viata lor le da un sentiment extraordinar de implinire.
Unul dintre cunoscutii mei afirma intr-un articol din Blog-ul sau ca nu exista o cale sigura catre fericire. Eu m-as aventura sa spun ca ea exista: este suficienta cunoasterea nevoilor noastre de baza si intelegerea princiilor care le guverneaza pentru a atinge si a mentine echilbrul.
