Autobiografia unui mistic nonconformist
Cele mai bune carti

Autobiografia unui mistic nonconformist

Inainte de a citi aceasta carte stiam destul de putine amanunte despre viata lui Osho, aflate printre randuri din cartile al caror “autor” a fost (Osho nu a scris nici o carte, sutele de volume aparute sunt transcrieri ale discursurlor si convorbirilor sale).

Stiam asadar ca a atins starea de iluminare in tinerete, ca a predat filozofia la o universitate din India, ca a intampinat mari dificultati atunci cand a incercat sa constuiasca o comunitate in America. Imi imaginam ca a avut o viata linistita, lipsita de evenimente neplacute, si inca din primele pagini am aflat ca lucrurile n-au stat deloc in acest fel.

Osho s-a nascut in 1931 si a fost crescut in primii ani de bunicii din partea mamei, care i-au acodat o libertate totala in a-si construi propriul sistem de gandire:

Bunicii mei m-au lasat sa fiu natural, mai ales bunica. Ea a fost cauza – acel lucru marunt care influenteaza o viata – ea a fost cauza pentru care am un profund respect pentru femeie. Era o femeie simpla, fara educatie, dar deosebit de sensibila. Ea a fost cea care a vorbit cu sotul ei si cu servitorul: “Noi am trait o viata care nu ne-a dus nicaieri. Suntem tot atat de departe de adevar, si clipa mortii se apropie continuu.” A insistat: “Sa nu influentam acest copil. Ce sa afle de la noi? Nu putem decat sa-l facem asemeni noua, si noi nu suntem nimic. Sa-i dam posibilitatea sa fie el insusi.”

Ii placeau linistea si singuratatea. La sapte ani bunicul sau a murit, iar el s-a mutat la parinti – o familie de negustori cu multi copii, in care n-a dorit niciodata sa se integreze. Inclinatia sa spre polemica si spiritul dreptatii i-au adus inca de atunci mari necazuri – atat in familie cat si la scoala.

Prima sa experienta extracorporala a avut-o in urma unei cazaturi din copac. Osho descrie greutatile cu care s-a confruntat in cautarile sale.

De cand ma stiu am cautat poarta iluminarii. Din copilarie. Cred ca aduceam cu mine aceasta idee din viata anterioara, pentru ca nu-mi amintesc sa fi trecut o zi din aceasta viata fara aceasta cautare. Toti ma credeau nebun, bineinteles. Nu ma jucam cu alti copii. Nu am gasit niciodata cai de comunicare cu copiii de varsta mea. Mi se pareau cam prosturi, faceau tot felul de lucruri fara noima. N-am jucat fotbal, volei sau hochei. Bineinteles ca toti ma credeau nebun. In ceea ce ma priveste, pe masura ce cresteam, imi devenea tot mai clar ca lumea era nebuna.

In ultinul an (de universitate), cand aveam 21 de ani, am facut o cadere nervoasa. Cei care ma iubeau – familia, prietenii, profesorii – nu intelegeau nimic din ceea ce se petrecea cu mine.

Anul acela a fost teribil. Am fost inconjurat de nimic, de gol. Am pierdut contactul cu lumea. Daca mi se aducea aminte sa fac baie, ma duceam si faceam baie ore intregi. Trebuiau sa vina sa bata la usa: “Iesi din baie! Gata! Te-ai spalat cat pentru o luna. Gata!”

Daca imi aduceau aminte sa mananc, mancam. Altfel, treceau zile intregi pana sa-mi amintesc sa mananc. Nu posteam, nu stiam nimic despre post. Singura mea preocupare era sa patrund cat mai adanc in mine. Acea poarta era atat de magnetica, ma atragea intens, ca o gaura neagra, asa cum vorbesc despre ea fizicienii.

Dupa un an, Osho a reusit sa iasa din ceea ce el numeste “zona non-mintii’ si sa atinga starea de iluminare (in anul 1953). Din intreaga carte, paginile in care descrie experienta legata de acest fenomen mi s-au parut cele mai frumoase, si va recomand cartea macar pentru aceste cateva pagini.

Dupa ce a terminat filozofia, Osho a predat ca profesor la colegiu si apoi la universitate (din 1957 pana in 1970). In acesti ani a tinut in toata India discursuri la care participau zeci de mii de oameni si a organizat tabere de meditatie. S-au publicat carti dupa conferintele sale si astfel a devenit cunoscut in intreaga lume.

A infiintat in India un ashram in care alaturi de indieni au venit si multi occidentali, si ideile pe care le-a promovat au starnit multe discutii. De aceea a hotarat sa construiasca un ashram in America, in desert. Autoritatile americane nu au fost de acord, in plus unii dintre membrii ashramului au fost implicati in activitati ilegale, au urmat procese si pana la urma Osho a fost expulzat din America in 1985, dupa ce o vreme fusese chiar arestat.

Mai multe tari au refuzat sa-l primeasca drept urmare a celor petrecute in America, astfel ca Osho s-a intors in India, unde a intemeiat un alt ashram pe a continuat sa il dezvolte pana la trecerea sa in nefiinta, in 1990.

Este destul de greu sa povestesti o intreaga viata (si pe deasupra, a altcuiva) intr-un articol, de aceea va recomand cartea, in care Osho spune la un moment dat un lucru care m-a surprins: chiar si cei care au atins starea de iluminare fac greseli…

Puteti cumpara aceasta carte de la editura Mix:
http://www.edituramix.ro/
sau puteti castiga cartea Farmacie pentru suflet, de Osho , la consursul care are loc pe Forum in perioada 13 – 20 iulie:

de Corina Marin

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *